Lacul Teplita

Frunză verde de cucută

Frunză verde de cucută,
Nu-i bună dragostea multă;
De să vîje și să uită,
Rămîi cu inima ruptă.
De să vîje și să lasă,
Rămîi cu inima arsă.
Ce ești, mîndruț, supărat,
O’ te afli cu bănat,
Pe la noi de ce-ai umblat?
Ce ești, mîndruluț, scîrbit,
O’ te afli bănuit,
Cu mine de ce-ai grăit?
Nu fi, mîndruț, supărat,
Nici nu te-afla cu bănat;
Du-te unde-ai mai umblat,
Că știu că nu te-am chemat.
Nici nu fi, mîndruț, scîrbit,
Nici nu te-afla bănuit;
Du-te unde ești cumptit,
Că știu că nu te-am dorit.
Du-te, mîndruț, și iube,
Unde și mă-ta voie.
La cea cu păru negruț,
N-a avut șohan drăguț.
A mieu păr îi gălbior,
Ș-am mai avut drăgucior,
Și de tine nu mi-e dor.

De la Maria Tușnea, fată de 23 de ani, din Ieud
Ion Bîrlea/ Literatură populară din Maramureș/1968
(Culegerea textelor realizată între anii 1904-1913)