Categorie: proza

INTERETNICE (Sighet, Sziget, Sihot)

 

CONVERSAŢIESONY DSC
– Csupa tiszta! – exclamă alcoolistul, contemplând paharul umplut-ochi cu vodcă 33 de chelneriţă..
– … Dacă şi viaţa ăsta ar fi aşa… – îl acompaniază femeia.
ÎNCÂNTARE
– Vigyáz, ne szái le! – îi zice bunica nepoţelului, care o zbughise spre mijlocul autobuzului ( de Hossúmező, desigur).
– Neem!… – o linişteşte acesta, cuibărindu-se în scaunul rabatabil de lângă uşă şi adaugă cu maximă bucurie: „ˈ’S-a eliberat locul meu secret”!
Rămaşi pe locurile lor, bunicii nu mai pot de încântaţi.

A LEVES
Vară, amiază toridă, o casă pe o stradă izolată. Pe fereastra deschisă se revarsă un val de căldură – duduie teracota.
– Marikaa! Gyeere! Forro a leves! – se aude glasul unei bătrâne, de după perdelele grele.
INEXPLICAŢIE (2)
– Nu ştiu ce s-o-ntâmplat cu Sărbătorile. Nu mai sunt ca înainte.
– Amu-i sărbătoare în fiecare zi.
– Nu mai colindăm… Nici loacsolni nu ne mai ducem…
– Locsolni, nu „loacsolni”…

*
Foste textiliste la pensie, despre anii de muncă în loan:
– Egy lei spor de noapt’e! Igy soktunk dolgozni…

BINEȚE
– Ce mai faceți?
– Hát, ősze visza…

@Marin Slujeru

Capturi din Maramures

ÎNCÂNTARE
– Vigyáz, ne szái le! – îi zice bunica nepoţelului, care o zbughise spre mijlocul autobuzului ( de Hossúmező, desigur).
– Neem!… – o linişteşte acesta, cuibărindu-se în scaunul rabatabil de lângă uşă şi adaugă cu maximă bucurie: „S-a elibérát locul meu secret”!
Rămaşi pe locurile lor, bunicii nu mai pot de încântaţi.

CRIZA
În preajma Sf. Paşte catolic, pe autobuzul de Câmpulung, două gospodine se
conversează.
– … Egy kis saláta…, egy kis húsvéti sonka levében főzve…, tojás…,torma…, töltött bárány…, töltött káposzta…, mákos és diós és almás és turós kalács…, kifli… és… cam atât!
– Hát, e criză…. A cholesterol… Mai încet cu mâncatul!

ACCEPT
Admir Duminică de Duminică doamnele şi domnii oraşului, cu vestimentaţia lor istoric diversă, ţinuta ireproşabilă. Azi-dimineaţă, mergând spre centru, m-a depăşit o astfel de pereche. Înclin capul. Ea se întoarce uşor, se înclină şi-mi răspunde: “…kivánok !“. În sfârşit, după atâta amar de vreme, calc şi eu a sighetean!…

A LEVES
Vară, amiază toridă, o casă pe o stradă izolată. Pe fereastra deschisă se revarsă un val de căldură – duduie teracota.
– Marikaa! Gyeere! Forro a leves! – se aude glasul unei bătrâne, de după perdelele grele.

INEXPLICAŢIE (2)

– Nu ştiu ce s-o-ntâmplat cu Sărbătorile. Nu mai sunt ca înainte.
– Amu-i sărbătoare în fiecare zi.
– Nu mai colindăm… Nici loacsolni nu ne mai ducem…
– Locsolni, nu „loacsolni”…

@Marin Slujeru

http://mslujeru.wordpress.com/

ÎN DULCELE GRAI

ÎN DULCELE GRAISONY DSC

I

Nu t’e-ntre’! * Nu mă face de groază şi de comedie-n lume! * Ce te judeci atâta…? * Nu mă zăhăi! * Dă-mi bună pa’! * Du-te-n bd’iata ta! * Şaieu * Un Rusal fericit! * Du-t’e-n trebd’iţi! * Haidaţi pă la noi în Sărbători! * Atâta ‘a ninge, până ‘or umbla şoarecii în gerunţi, pe sub cer! * Autobuzu’? Amu ietucă! / De când îi lumea!” * Da’ eu cum să mă suu în cireşi?! * Ce urdiniţi atâta, măi prunci? Şideţi înt’-un loc! * Clanson, branconieri, clansonează, dencapotabilă, glandiole, gânscă, famfară, să scriuă, să fiuă, sa puă, poniclenică, analizuri, barolă, pagine, pelerini, prăjiture, cameri, trepţi, ardel, jucăree, jucărei, hoanghi’nă, halipoandră, boltăitură, hâltăşag, Iucăs, Hejăr, glajă, fârtâmbrâcs, portugale, ştampel, deţ, plev, bluhă, kevert, verdiuc, albăstruc, tri’ş’tri, cleoambe ( ghioambe?)…

II

* „Nu mai be’ atâta, că-i muri!” „ Ş-apoi!”
* „De ce nu faci, tu, numa’ o notă? ’A ce faci şapte noţi?”(Terasă, vara, chelnerime .)
* La Sighet, de Sfântul Ilie: ” Alo, Mări’!… La Devis sîntem, tu!… Hehehe! … Haidaţi şî voi!”
* Băbucă la cafenea, după ultima picătură din ceaşcă: „Ioai, ce bine mi-o pânit!”
* „ Haidaţi, neveste, că se duce autobuzu’!” „ Ş-apoi! Că n-om duce lumea-n ce’e lume! Ne mai uităm prin bolduri, c-atâta-i a nost’.“
* ” Ţine-l tu de gât, că io îl prind de cur!” ( Strălucitoare amiază, două neveste prind sacul cu vinete tocmai cumpărat şi- o iau la goană, să prindă autobuzul.)
* „ …Auzi, tu! Or vinit la Parastas şi ei… Tăţi i-o-ncongiurat… ”( Enoriaşe, după slujba din Duminica iertării.)
* „…E’i:…!?” ( Raionul de lactate din piaţă, o băbucă fuge dintre caşuri, la intrare, îşi scoate mobilul din sumne şi-l pune la ureche.)
* Sighet. „Ciao’s toc!” – se despart liceenele de pe sate.
* Doi comeseni la o nuntă. Unul închină. Celălalt: „Nu mai beau de câţiva ani.” „Da’ cum? Te-ai ciumurluit?…” ( Din fundal se-aude: Cetera gândeşti că şti’ / La inimă cine mi-i!”)

@Marin Slujeru

Ţara Maramureşului

Ţara Maramureşului

Poveşti duminicale
Poveşti duminicale

Pornesc din Ţara Mureşului, călător cu paşi uşor timizi şi-mi iau din marama de nord a ţării, prima rostire, ca să pot trece în Ţara Maramureşului.
După ce îmi potrivesc paşii cu ritmul prăvălirii dinspre iarnă îmi iau picioarele la spinare şi pornesc spre oameni şi locuri, spre ape de început curgătoare şi spre pământurile care, cândva, se vor desface-n amintiri. Doar aşa îmi voi putea umple desaga de călător cu drumuri şi lumi tainice.
La subsioară duc mirări şi neastâmpăr. În braţe port o cruce vegheată de porumbei călăuzitori pentru că ştiu că acolo unde voi merge este un alt tărâm, o altă zare şi o altă legănare.
În Ţara Maramureşului nu se poate ajunge oricum. Trebuie să înveţi tăcerea pământului, glasul ploilor, poveştile din ascunzişul pădurii, neliniştea pietrelor ajunse în râuri, freamătul busuiocului din grădini, drumul melcilor spre veşnicie, clipele din rugăciunile nopţii şi liniştea albastră a cerului.
Doar aşa poţi înţelege vatra locurilor, cântărind în balanţa bunătăţii şi a sfinţeniei, viaţa, care face rotocolul vremii, într-o mărturisire de pătrundere a gândului curat şi a basmului care trece din „a fost odată ca niciodată”, în este…aici, ca niciodată…sau ca întotdeauna.
Mai întâi aştept să-mi mărturisesc păcatele pentru că nu poţi păşi altfel în locul în care se poate atinge cerul. Învăţ să fac pâine de casă şi să strivesc struguri pentru împărtăşania care-mi îngenunchează nepătrunsul. Îmi fac cruce cu mâna celor ce pot atinge creştetul luminii, lumină ieşită la vedere, poposind pe pragul fiecărei case.
Şi ajung…şi merg…şi tot merg…
După neobositele cărări de la margine de hotar ale satului maramureşean mi-am aşezat ostoirea pe un vechi trunchi de copac, ce-şi măsoară statornicia prin semnele de vânt, ploaie şi trecere, îngăduite de timp. Aici, odihna şi munca locuiesc pe aceeaşi cărare. Din palma hotarului muncit se poate adulmeca truda iar din căuşul duminicii se soarbe liniştea înrâuratelor gânduri.
Simt că mă-nvăluie într-o maramă de poveste, ocrotitor, o mână care a atins clopotul, o mână cu degetele care se alungesc pentru a atinge fruntea Golgotei, aplecată spre Duminica ce trece prin Vinerea Mare.
Aici, oamenii aşteaptă o rânduială fără arginţi, aici se ascultă vremea, aici se strânge durerea cântecului necântat, aici se înţelege neînflorirea florii, aici cocoşul îşi aşteaptă cântecul în blidul din grindă, aici se prăvălesc în poeme nescrise chipurile strămoşilor, aici ploile bune vor şterge răul, aici vorbele nevorbite se prefac în înţelesuri, aici marginea de zi poate să răstoarne lumea.
Nimic nu se pierde şi nimic nu aşteaptă. Timpul, poposind la poarta înţelepciunii caută cheia de lemn încrustată cu rozetă pentru a deschide cu mlădiţa de gând speranţa, nădejdea şi psalmul din şoapta blândă a Luminii.
În Ţara Maramureşului, dorul nu are hotar. Sub fiecare fir de iarbă este un umblet şi va răspunde mereu câte un soldat plecat, al cărui glas veghează la fiecare început de veşnicie sau câte un străbun, într-un ceas de smerenie, pentru a întregi istoria neamului. Stau şi privesc veşnicia, care, aşa cum spunea un mare poet „e la ea acasă”.
Deja mi-e dor! Mi-e dor de dorul de păduri, cărări, ape, dimineţi, oameni, poveşti, duminici şi dor de ducă.
Mai caut şi tresalt a bucurie atinsă de îngerul locului care-mi arată drumul spre fântâna care s-a întors acasă. Şi din ochiul ei izvorăşte liniştea, rugăciunea şi binecuvântarea.
M-am întors.
Şi e atât de bine!

@Daniela Cecilia Bogdan

https://danielabogdan.wordpress.com/

INTERETNICE  (III)                 (Sighet, Sziget, Sihot)

CONVERSAŢIESONY DSC
– Csupa tiszta! – exclamă alcoolistul, contemplând paharul umplut-ochi cu vodcă 33 de chelneriţă..
– … Dacă şi viaţa ăsta ar fi aşa… – îl acompaniază femeia.
ÎNCÂNTARE
– Vigyáz, ne szái le! – îi zice bunica nepoţelului, care o zbughise spre mijlocul autobuzului ( de Hossúmező, desigur).
– Neem!… – o linişteşte acesta, cuibărindu-se în scaunul rabatabil de lângă uşă şi adaugă cu maximă bucurie: „S-a eliberat locul meu secret”!
Rămaşi pe locurile lor, bunicii nu mai pot de încântaţi.
CRIZA
În preajma Sf. Paşte catolic, pe autobuzul de Câmpulung, două gospodine se
conversează.
– … Egy kis saláta…, egy kis húsvéti sonka levében főzve…, tojás…,torma…,  töltött bárány…, töltött káposzta…, mákos és diós és almás és turós kalács…, kifli… és… cam atât!
– Hát, e criză…. A cholesterol… Mai încet cu mâncatul!

ACCEPT

Admir Duminică de Duminică doamnele şi domnii oraşului, cu vestimentaţia lor istoric diversă, ţinuta ireproşabilă. Azi-dimineaţă, mergând spre centru, m-a depăşit o astfel de pereche. Înclin capul. Doamna se întoarce uşor, se-nclină la rândul ei şi-mi răspunde: “…kivánok !“.  În sfârşit, după atâta amar de vreme, calc şi eu a sighetean!…

@Marin Slujeru

http://mslujeru.wordpress.com/