Neguri


SONY DSC

neguri

11 gânduri despre &8222;Neguri&8221;

  1. Speranţa

    Ceaţa s-a lăsat peste păcatele lumii,
    Acoperind până şi munţii, şi chiar şi văile lungi şi adânci,
    În trupu-i rece, torcând funii,
    Legând parcă norii-ntre nori şi totul de stânci.
    N-a mai lăsat ochilor nicio culoare,
    Vrând, pentru totdeauna, roşul să-l şteargă de pe pământ,
    Gândind, ca şi cerul încă albastru, dacă-i bine oare
    Să fie aşa, căci sângele a curs încă prea mult…
    Oamenii n-au învăţat să primească Iubirea,
    O privesc doar cu gloanţele-n ochi,
    Cerându-i viaţa, cu moartea-ntr-o ştire,
    Crezând că vor naşte o altă religie şi vor ajunge eroi!…
    Dar au uitat că un Zeu, Unul singur, le este Tată,
    Şi prin El toate zidite au fost şi vor fi,
    Chiar şi moartea însăşi i s-a plecat la picioare, odată,
    Chiar şi noaptea ei a dispărut, cu toată ceaţa,-ntr-o zi.

    @copyright / Alexandru Răduţ / 2015 / Paris

  2. Rămân uimită de cursivitatea versurilor şi conectarea lor cu ceea ce se petrece acum prin lume, dar şi cu ce ar putea să sugereze fotografia cu.. negurile ei. E cât se poate de clar, că nu oricine poate fi aşa… creativ, mai ales în vers.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s