Pe acolo se intra in „Dumbrava minunata”?
Dan,padurea este intotdeauna deosebit de frumoasa.Tu stii asta si se vede in pozele tale.
Trebuie doar sa ne oprim din alergarile noastre,o clipa si sa observam ce ne arata cu atita bunatate padurea,muntele,cimpia,natura in general.
Cred ca Dumbravile alea din povesti sunt prin Moldova… insa daca ma gandesc bine intre Moldova si Maramures sunt multe fire ce le leaga. Asa ca e posibil ca si povestile sa aiba sorginte comuna. 🙂
ma tot uit de 5 minute si incerc sa gasesc spiridusi, sau zane, sau orice lucru magic. Stiu ca trebuie sa fie pe acolo pe undeva doar ca nu reusesc sa-i vad… |:)) minunat de geniale fotografii
🙂 Eu chiar vin in Maramures intre 6 si 12 iulie, in tabara cu o groaza de pici si sigur sigur voi ajunge la Sapanta. Mi-e dor de zona aceea a tarii.
Esti tare curajoasa… eu nu m-as incumeta sa plec la drum cu prichindeii dupa mine.
cu siguranta! te bagi?:)
M-am obisnuit. Imi sunt dragi picii. Vreo 3 ani am batut in lung si in lat Valea Prahovei, in alt an am fost la Paltinis, langa Sibiu, a venit vremea sa exploram si alte locuri.
Si mie imi sunt dragi insa nu cred ca mi-as asuma responsabilitatea de a avea grija de 20 de strumfi. E o raspundere mare.
Am glumit. Eu nu mai locuiesc in maramures de vreo 4 ani.
Doar in vacante mai trec pe acolo din acest motiv mi-am facut blogul… e o zona draga sufletului meu. 🙂
De fapt vom fi un grup de 49 de persoane. 4 profesori, 44 de copii plus soferul autocarului. Deci plecam in grup mare,nu asa oricum. Mi-e frica de mers cu ei la mare, dar de munte nu ma tem. Il cunosc de mica si imi e drag.
Despre M a r a m u r e s 
Un articol destul de interesant !
Beautiful !! I wish the lights of the forest would bring us back there 🙂
ce frumos ai reusit s-o prinzi 🙂
Frumoasa atmosfera, plina de mister!
Bun venit pe la noi.
Lumina strecurata 🙂
Nu-i f simplu sa surprinzi lumina, sa o faci „palpabila” dar m-am straduit. Evident se poate si mai bine. Poate cu alta ocazie.
Misterul nu e o raritate in padure. In cele de brad, molid e chiar apasator.
„La freamat de codru des,
Toate paarile ies…” Ce frumos se filtreaza lumina prin ramurile copacilor. Parca esti intr-o poveste.
fara cuvinte..e superb:X
Multam de vizite si vorbe bune.
Pe acolo se intra in „Dumbrava minunata”?
Dan,padurea este intotdeauna deosebit de frumoasa.Tu stii asta si se vede in pozele tale.
Trebuie doar sa ne oprim din alergarile noastre,o clipa si sa observam ce ne arata cu atita bunatate padurea,muntele,cimpia,natura in general.
Cred ca Dumbravile alea din povesti sunt prin Moldova… insa daca ma gandesc bine intre Moldova si Maramures sunt multe fire ce le leaga. Asa ca e posibil ca si povestile sa aiba sorginte comuna. 🙂
ma tot uit de 5 minute si incerc sa gasesc spiridusi, sau zane, sau orice lucru magic. Stiu ca trebuie sa fie pe acolo pe undeva doar ca nu reusesc sa-i vad… |:)) minunat de geniale fotografii
Multe povesti care ne-au luminat copilaria s-au nascut in atmosfera misterioasa, mistica uneori a padurilor.
vin in Maramures!
Ha, Ha! Ai nevoie de un ghid?
Superb! m-ai lasat fara cuvinte. Felicitari!
Bun venit!
Lumina aceea ireala …
🙂 Eu chiar vin in Maramures intre 6 si 12 iulie, in tabara cu o groaza de pici si sigur sigur voi ajunge la Sapanta. Mi-e dor de zona aceea a tarii.
Esti tare curajoasa… eu nu m-as incumeta sa plec la drum cu prichindeii dupa mine.
cu siguranta! te bagi?:)
M-am obisnuit. Imi sunt dragi picii. Vreo 3 ani am batut in lung si in lat Valea Prahovei, in alt an am fost la Paltinis, langa Sibiu, a venit vremea sa exploram si alte locuri.
Si mie imi sunt dragi insa nu cred ca mi-as asuma responsabilitatea de a avea grija de 20 de strumfi. E o raspundere mare.
Am glumit. Eu nu mai locuiesc in maramures de vreo 4 ani.
Doar in vacante mai trec pe acolo din acest motiv mi-am facut blogul… e o zona draga sufletului meu. 🙂
De fapt vom fi un grup de 49 de persoane. 4 profesori, 44 de copii plus soferul autocarului. Deci plecam in grup mare,nu asa oricum. Mi-e frica de mers cu ei la mare, dar de munte nu ma tem. Il cunosc de mica si imi e drag.