Etichetă: poezie

Melancholia

Melancholia

antonia zavalic
antonia zavalic

E dureros să te trezești după o noapte în care te-ai chinuit să încarci absolutul.
Sângele se întoarce împotriva ta.
Hainele cad direct peste oase.
Înăuntru speli întuneric.
În ochii tăi vii lumea se joacă frumos.
Vecinii de pe palier îți zâmbesc ca și cum nu ați avea secrete.
Ești plin de ploaie.
Fabrici măduvă caldă și
nu te întrebi de ce tremuri, în încleștarea ta de tendoane și nervi.

Viața are o ocolire, un buffering.
În cele din urmă te ajunge, iar tu te-ai face trișor
numai s-o iei de la capăt.

Ți-e dor de femeia cu ciorapi lungi.
Ți-e dor să fii la mijloc
și să privești mersul pe litere.

Tu însuți – un profet în care frumusețea se visează pe viu.
Trembling beauty

Sunt la pământ,
frunzele cad umede,
e răcoare în pielea mea.
Nu găsesc viață în care să opresc și să spun
îmi ajunge cât am iubit.
Sunt tânără și oasele mele delicate
se leagănă ca niște pomi peste care vin ierni grele.

Femeia fantomă își împachetază sandwich-ul într-un ziar,
se ia scrisul pe pâine.

Mă uit în oglindă
mama s-a deghizat în mine,
am riduri frumoase și unghiile fac gropi în săpun.
Mă iubesc în fiecare dimineață când ceasul sună de ora șase.
E un frig care macină în același loc o carne obosită.
Am cearcăne acoperite cu fond de ten
ce se imprimă pe un schelet viu și descompus până la ultima umezire.
Zâmbesc ca tine, mamă.

Ploaia asta acoperă orice-i cald.

@Antonia Luiza Zavalic

http://antoniazavalic.blogspot.ro/

În mine

În mine

Ionitza
Ionitza

Te port în mine cum vântul îşi lasă
Dulcile clipe, cu amintirile, în ani,
Căci ochii tăi de lumină, frumoaso,
În inimă deschişi mi-au rămas.
Întreaga-ţi fiinţă am aflat-o pe dată,
Iubirea, în mine, negreşit mi-a vorbit,
Când primul sărut, inocent şi cuminte,
În toamna albastră mi l-ai dăruit.
Atunci, ochi căprui mi-au zâmbit într-o clipă,
Din părul tău, amurgul de dor s-a-mbrăcat,
Iar vântul, în noapte, s-a prins pe vecie
Să-mi lase în inimă toată aroma de fragi.

@Alexandru Răduţ

Pe vârfuri

Pe vârfuri

antonia zavalic
antonia zavalic

Fredonez cântecul pe care l-am auzit
atunci când cerurile s-au închis în inima ta
și ai lăsat copie
o cheie.

Toată iubirea mi se amestecă cu apa unui acvariu.

Păstrez în nisip
tălpi mărunte,
încăpătoare ca în lichidul roșu
ce curge silențios când cineva este tăiat de moarte.

Nu ne spunem nimic.
În noi se vorbește o algebră cu
tentacule.

Calculez infinituri
cu infinituri
cu infinituri.

Mă prinde o lume, mă naște, mă spânzură
totul într-un timp precis în care învăț
că nu pot trăi cu mine, pentru că asta ar însemna
viață.

@Antonia Luiza Zavalic

http://antoniazavalic.blogspot.ro/

Eşti toată un zâmbet…

Eşti toată un zâmbet…SONY DSC

Eşti toată un zâmbet, în soare ori ploaie,
Ochii, în diamante, îţi strălucesc,
Iar trupul în mâini mi se frânge,
Când în sărutări adânci te topeşti…
Frumoaso, timpul cu tine parcă ar sta,
Iar viaţa – doar un cântec pe buze,
Eşti toată un zâmbet, ştiai?
Eşti ploaia ce-n soare bucuria îşi plânge!…

                                                          @Alexandru Răduţ

E ziua ta

Nu pot să mor înainte de a te ridica
Din culcuşul de înrouraţi mărăcini
De unde mă priveşti cu ochii mai adânci
Decât plânsul Pământului…
Şi azi mai mult ca oricând
Iţi calc pe urme ca un copac plin de flori,
Plin de roade, plin de umbră,
Plin de îndrăzneţe poveşti…