Rada(3) din caietele Radei

                      Rada(3) din caietele Radei       Autor: Lia Mureşan Deşi fusesem doar un copil mă întrebasem dacă diferenţa …

Rada(2) din caietele Radei

Simţisem în glasul mamei, atâta amărăciune cât poate cuprinde o viaţă de om. A fost un soi de îmbărbătare amestecată cu vină, ştia că ne părăseşte. Au urmat clipe cât o veşnicie, se aşternuse iar liniştea. Linişte care ne cuprinsese pe toţi, un soi de împăcare amestecată cu speranţa

Rada

Nimeni nu a bănuit drama prin care a trecut. Multe colege, uneori, am fi dorit să fim în locul ei. Nu trecea neobservată, nu trebuia să facă nimic, avea un fel de magnetism, de care crezusem că nu era conştientă, se implica în orice cu o uşurinţă uimitoare, părea că totul este o joacă pentru ea.

Din neguri de timp, uitate (21)

Da’ să ştii un lucru: norocu’i de la Dumnezău, câte o dată şi cum ţ-îl faci… uită-te la mine, doi coconi, nici o fătucă şi amândoi duşi, io sângură şî supărată ca ceriu noros… de un’ să ştiu că s-or duce amândoi? … alfeli m-am socotit cu viaţa, numa’ că norocu’ de a-i ave’ lângă mine s-o dus ca roaua din iarbă când soarele să rădică pă cer.

Din neguri de timp, uitate (20)

              Din neguri de timp, uitate (20) Autor: Lia Mureşan Am fost doar un boţ de lut cu ochi când l-am ajutat pe bunicul …