Etichetă: doina randunica anton

DESĂVÂRŞIRE

DESĂVÂRŞIRE

Doina Rândunica Anton
Doina Rândunica Anton

În clipa mea de Femeie
În clipa ta de Bărbat
Să mă iubeşti Adevărat
Şi lasă nesfârşit sa vină
În mine noua ta lumină,
Şi lasă nesfârşit să cadă
În mine prima ta zăpadă
Şi lasă-n piept să ne răsară
Brânduşele de primăvară,
Şi lasă-n şolduri preaplecate
Să se-nmlădie lanuri coapte
Şi lasă-n tălpi ierburi solare
Cu toamna lor să ne-nconjoare
Şi când cuprins-am toată firea
Să ardă-n noi Dumnezeirea
Tot focul sacru neclintit
Fără-nceput,fără sfârşit.

@ Doina Randunica Anton/DESĂVÂRŞIRE

https://randunicainzbor.wordpress.com/

Reclame

TRISTEŢEA-CANTABILA VESTALĂ

TRISTEŢEA-CANTABILA VESTALĂ

Doina Rândunica Anton
Doina Rândunica Anton

Nimic nu poate să mai întristeze
Atâta depărtare troienită,
Înaltă ca un zbor de balerină
Spre ondularea timpului suprem,
Adâncă precum tot suspinul lumii
Împins de plânsul mărilor la ţărm,
Suavă ca o boare prin cireşii de ceaţă
Prăbuşiţi în rugăciune.
Ce poate să mai facă azi tristeţea
Pe largile poteci din catedrale
Cu sfinţi înlănţuiţi şi temători?
Sau chiar aici în miezul cald al zilei
Ce-ţi pune chipul într-o ramă albă
Ca rana mea, mereu tot mai întreagă,
Tot mai tăcută şi mai veghetoare
Cu fiecare trecere prin vămi?
M-a sărutat pe gură în neştire,
Sălbatică şi învăluitoare,
Râzând din toată cruda-i nefiinţă
Această-ncărunţită depărtare,
Ca o Vestală fără căpătâi.
Ce poate să-mi mai facă azi
Tristeţea?

@ Doina Randunica Anton/TRISTEŢEA-CANTABILA VESTALĂ

https://randunicainzbor.wordpress.com/

SCRISORILE NOPŢII

Doina Rândunica Anton
Doina Rândunica Anton

Cînd adormi
Vin în sufletul tău
Ca soarele în miezul copacului.
Aceeaşi sevă
Ne risipeşte lumina
prin marile estuare ale iubirii.
Numai când dormi
Din coliviile lunii
Păsări albe coboară spre ţărmuri
ca nişte scrisori de iubire.
Numai atunci ,o numai atunci
Pui mâna în pântecele vieţii
Şi mă aduni dintre
Toate săbiile răzvrătite de atâta
Nesupusă iubire.

@ Doina Randunica Anton/ SCRISORILE NOPŢII

https://randunicainzbor.wordpress.com/

Te visez mereu

Te visez mereu

Doina Rândunica Anton
Doina Rândunica Anton

Te visez mereu în faţa mea
Aşa cum prin junglă
Cineva deschide un drum
Cu maceta
Îţi văd doar spatele gol,
Strălucind până în inima mea
Ca o ţară de care mă voi lipi în curând,
Ca un cort unde mă voi odihni
Către noapte
Mă ţin aproape de lumina lui
Cu gura fremătând
De roşu , de fructe prea coapte
Nu obosim,nu ne privim,
Doar lunecăm prin verdele
Ce taie cărări prin tăcerea ce
Blând ne desparte
Te visez făcându-mi un drum
Prin hăţişuri,
Netezindu-mi cărarea ,
Înfiorând arborii şi iarba
Cu îngerul dorinţei
Ce iese din tine şi mă sărută cu sete.
Nu ne privim,ci doar căutăm un loc
De odihnă şi singurătate.

@ Doina Rândunica Anton

http://randunicainzbor.wordpress.com/

Nu ţi-am mai scris…

Nu ţi-am mai scris…

Doina Rândunica Anton
Doina Rândunica Anton

Nu ţi-am mai scris de ceva vreme
Şi poate chiar azi te-ai gândit
La clipa în care privirea mea
Era un fluture
Râvnind umbra ta de bărbat
La timpul acela când eram apa
Pârăului în palmele tale
Cutreierate de vară,
La ora amiezii
Când păsările nu mai cântau
Iar eu eram fraga din sunetul ierbii
Copleşit de iubire .
Dar nu ţi-am mai scris
Şi poate mai răscoleşti uneori
Prin somnul inimii
După clipa aceea în care am tăcut
Atât de intens
Încât oasele noastre
Au ţinut povara întregului cer
Ca pe o simplă adiere
Nu, nu ţi-am mai scris,
Căci nu-mi mai aruncă nimeni ,
De o bună bucată de vreme,
Printre zăbrele,
Hârtie şi pene din aripi de îngeri
Căzuţi.

@ Doina Rândunica Anton

http://randunicainzbor.wordpress.com/