Etichetă: botiza

Albastru de Maramures

Albastru de Maramures

De acolo dragă soţie,
Sunt puţini care să vie,
Că acolo care se duc,
Nu mai pun mâna pe plug.
Şi de-acolo care vin,
Nu mai sunt oameni deplin.
Primăvara care vine,
Nu ne cântă cucu bine.
Vin sfintele sărbători,
Cu lacrămi şi cu fiori.
Iar în Ziua Învierii,
Suntem pe pragul durerii,
Mulţi plâng soartea lor amară,
Că sunt pribegiţi prin ţară
Şi mai mulţi ce plâng acasă,
Pe care doru-i apasă,
Plâng nevestile cu dor,
După scumpii soţii lor,
Că s-o dus şi le-o lăsat,
Cu jeale şi cu bănat.
Plâng copiii după taţi,
Neveste după bărbaţi,
Plâng şi eu nevastă, dragă,
Plânje astăzi lumea întreagă.
Că nu ştim care din noi,
Ne-om mai vedia doi cu doi,
Mulţi copii pe vremi odată,
Nu ştiu cine le-o fo tată,
Tot or aştepta cu dor,
Să le vie tata lor
Dar se trece ani pe rând
Până le-a ieşi din gând
Tot aşa multe neveste,
Or uita ca din poveste.

Folclor din Maramures/ Memoria ethnologica