Etichetă: Antonia-Luiza Zavalic

Tropicul cancerului

Tropicul cancerului

antonia zavalic
antonia zavalic

În noaptea asta am chef de un poem scris ca pentru mine,
în timp ce tu dormi pe genunchii mei și-ți croiești cea mai mare sete de îndurat într-o viață în care păcatele mele au de ales să se nască în locul meu
sau nu

în locul meu
să-și ducă zilele
să meargă la lucru
să întârzie la stația de autobus.

Unde eram eu
a plouat destul de frumos
ca pentru oamenii care înoată într-o singură picătură de apă și-și țin respiația
și pumnul închis și ochii închiși
să nu scape nicio emoție
de noapte bună.

 

@Antonia Luiza Zavalic

http://antoniazavalic.blogspot.ro/

Anunțuri

Kunlun

Kunlun

antonia zavalic
antonia zavalic

caiete răsfoite,
poeme ale copilăriei, toate mi se întorc ca o lumină
care rezistă câtă vreme e noapte și întunericul stă închis în camera mea.

Nimeni nu umblă dimineața, nici măcar îngerul
care mi-a făcut conturul respirației
din care pleacă iubirile goale de pe pământ
în lumea lor obosită de furtuni
de apă
și secetă.

Câteodată tot ce îmi rămâne după o zi lungă de vineri
este o durere cu care mă îmbrac și pășesc mai vie decât pot să îndur

Voi fugi în lumea liberă,
și voi muri uitată de toți cei care mi-au promis dragoste.
Așa mă vor ține minte, ca o iubită cu
draperii lungi și strânse la mijloc.
Picături mici de sânge, vor cădea în cafea
după ce vor trage în mine ca într-o fantomă cu sânge cald
dar eu voi simți totul.

Pământul ăsta miroase a promisiuni ieftine,
a oameni îngropați cu bănuți de aur
pe pleoape și instantanee ce-au prins artă veche de nerecuperat.
Oricum, ei nu mai au ce vedea
căci trupul lor crește tot mai sus și tot mai albastru.

Într-o zi
voi locui într-o singură durere
ce îmi va lumina fața ca atunci când pășesc în Samye Gompa cu tăplile acoperite de praf
numai să recunosc câtă blândețe
mai am de ispășit până să ajung o
Liushi San

sau o simplă apariție metaforică a unui cărăbuș ce hibernează
până la a patra primăvară.

 

@Antonia Luiza Zavalic

http://antoniazavalic.blogspot.ro/

Febră

Febră

antonia zavalic
antonia zavalic

cât am fost bolnavă
îmi înveleai trupul
să scoți apă ca dintr-o fântână peste care abia a nins
puneai pietre ca nu cumva să uiți locul zăpezii
unde crucile au gravat numele noastre
și păsările care stau de veghe
și nopțile lungi

îmi spuneai că numai acum
din apa aceasta
se poate bea
fără să stai să asculți ceasul din biserică
fără să simți vreo urmă de sete pe limbă

într-un fel toată această lume
are un loc de refugiu
și numai buzele mele o știu
că-n cutele lor râurile au apă calde
și fecioarele vin iarna să se scalde pe furiș
și apoi să plângă cu trupurile lor curate
pe alte meleaguri

că viața asta merită totul
o singură dată

@Antonia Luiza Zavalic

http://antoniazavalic.blogspot.ro/

Kluohmophae

Kluohmophae

antonia zavalic
antonia zavalic

Mi-ai spus că am o minte
în care sclipesc drumuri. Unii vin, se roagă
aprind o țigară,
rugăciunile cresc cu cât cei mai mulți mor
și viața se termină.
Dacă ar fi să-l cunosc pe Dumnezeu, aș trăi neîncetat
în fiecare secundă. Nu mi s-ar zdrobi aerul
când te sărut. Nu aș cădea sinistru
în același punct magic din fața blocului. Nu aș închiria un patinoar ca visele mele
să zgârie același infinit
aceleași linii
până când piciorușele mele se satură.
Tu mi-ai iubi glasul care aduce noaptea mai aproape
de patul nostru. Viața ta mi-ai citi-o în loc de rană. În loc
cald în care îngerii ar veni și ar face dragoste iar noi
am fi oameni care învață din temerile lor

am vorbi cu Dumnezeu
despre tot ce-i viu
și ofilește
în pielea noastră.

@Antonia Luiza Zavalic

http://antoniazavalic.blogspot.ro/