Paşaport de Maramureş

Această postare se adresează mai ales celor care intenţionează să vină în Maramureş pentru prima dată, ca urmare a faptului  că au auzit ca aici îi frumos, că e horinca bună sau că oamenii îs primnitori.

Îi sfătuiesc pe cei în cauză să asculte prima dată horea mniresii şi dacă sâmnt că îi furnică, apoi pot zini că le-o plăce, dacă nu, să nu zie!

horea mniresii/gheorghe cioata

O să adaug în timp şi alte hori care-mi plac şi pe care o să le găsesc pe net fiindcă simpla transcriere a versurilor (aşa cum am început să fac la „folclor”) nu reuşeşte să transmită pe deplin farmecul şi misterul sufletului maramureşan.

varianta1:  moartea lui Pintea

varianta2: doina muntilor/ fratii petreus

varianta3: cantecu miresei/anuta tite

După cum ziceam mai sus adaug câteva hori din Maramureş, selecţia urmărind valoarea cântecului şi nu calitatea înregistrării.

Hore de ficiori/ Dumitru Hârb, ceteră/Ion Pop, zongoră/Nicolae Piţiş, voce

Grupul Iza– colaj din Maramures

De băut din Botiza/ Fraţii Sicuţa

Tot aşa a zis doru/ Titiana Mihali

Cânta-mi cuce când ti-i duce/ Titiana Mihali

Rămâne lumea de mine/ Titiana Mihali

N-am crezut că pot ajunge/ Titiana Mihali

Cine m-aude cântând/ Titiana Mihali

Inimioară cu dor mult/ Titiana Mihali

Mnireasă cununa ta/ Titiana Mihali

Cucule pasare mândră/ Titiana Mihali

Cui îi cântă cucu sara/ Titiana Mihali

Ia-ţi mireasă zâua bună/ Titiana Mihali

Zi-i ceteraş de băut/ Fraţii Petreuş

Rupt-o boii jugi-n tri/ Fraţii Petruş

Mândruţă de pă Mara/ Fraţii Petreuş

Bărbătesc de pe Mara/ Fraţii Petruş

Ceterucă mândru zâci/ Fraţii Petreuş

Mniresucă cu cunună/ Fraţii Petruş

Măi pretine io şi tu/ fraţii Petreuş

Când s-ompărţât norocu/ Fraţii Petruş

Învârtita/ Fraţii Petreuş

Cucule pasare mandra/ Titiana Mihali

Zicala de baut*

Învârtită / Fraţii Sicuţa

Învârtita oilor/Ion Covaci

De beut din Hoteni/ Fraţii Petreuş

O moarte ce ţi-aş plăti!/ Grigore Leşe

Nu-i lumnină nicări/ Grigore Leşe

Anunțuri

Fotografia săptămânii 2

Topul săptămânii 13-20 ianuarie 2010

Deoarece e mai greu să alegi dintr-un număr mare de poze o să selectez periodic unele dintre cele care mi s-au părut reuşite, urmând ca la sfârşitul săptămânii să desemnez fotografia câştigătoare.

Deocamdată m-am oprit la imaginile postate de Adrian Munteanu:


nostalgia toamnei

furtuna

Am remarcat apariţia a doi noi membri ai comunităţii fotomaramureş, aşa că profit de această ocazie pentru a-i saluta şi a le dori lumină blândă şi spor la fotografiat. În opinia mea, cei doi, Popovici Dan Cristian şi Andrei Răcăşan sunt foarte talentaţi urmând să devină membri de bază ai acestei comunităţi în situaţia în care vor continua să activeze aici .

Îmi va fi greu să aleg în selecţia pentru fotografia săptămânii dintre pozele celor doi deoarece sunt adeptul pozelor cu grad mic de intervenţie PS pe cadrele originale, iar imaginile acestora sunt destul de mult lucrate în photoshop. Asta nu înseamnă însă că le contest valoarea, ci doar că nu intră în sfera mea  strict personală şi subiectivă de apreciere a fotografiei.

Cu toate acestea cel puţin una din imaginile la care fac referire va intra în selecţia pentru topul săptămânal.

Alte propuneri:

walking in the park de Popovici Dan Cristian

biserica lemn de Marin M

doi prieteni de Vali Tamas

Fotografia saptamanii este furtuna de A Munteanu. Felicitari tuturor!

Tânjaua de pe Mara

Am participat la două ediţii ale acestei sărbători de primăvară  şi pentru un observator neavizat manifestarea pare doar o opurtunitate pentru comercianţi  să vândă mici şi bere, respectiv un pretext pentru politicieni să zăpăcească alegătorii încă odată. Este cert că, la origine, Tânjaua de pe Mara, avea alte conotaţii, după cum este la fel de clar că în prezent elementele subliniate mai sus ocupă un loc important în economia manifestării. Acum sărbătoarea se mai organizează doar la Hoteni, iar rolul diferitelor instituţii de la Baia Mare e tot mai important, pe măsură ce semnificaţia precreştină a acesteia este invers proporţională.

D a r,

Tânjaua trebuie înţeleasă ca un simbol al preţuirii muncii şi hărniciei ţăranului maramureşan. În acest context, un sfat al bătrânilor urmărea mersul arăturilor de primăvară pentru a alege pe gospodarul satului, în alegere contând nu numai cine ieşea primul la arat, ci şi dacă acesta e un om bun, se bucură de cinstirea satului.

Alesul obştii este anunţat din timp pentru a se putea pregăti de sărbătoare, aceasta urmând a se desfăşura, de regulă, în 23 aprilie. În dimineaţa acestei zile feciorii caută fete prin sat pentru a le uda cu apă din râu, unele fiind chiar prinse şi scufundate în Mara, ” să crească, să înflorească, să se spele de tăte rălele, să rămână curate”.

În acest timp, la casa sărbătoritului, se fac pregătiri intense: se împodobeşte teleguţa de la plug cu cergi, femeile pregătesc mâncare pentru oaspeţi iar ograda este pregătită pentru joc. Feciori şi fete din sat înstruţăsc jugurile cu crengi de mesteacăn, cununi de flori, ştergare şi batiste, panglici multicolore.Fiecare tânja are doi feciori care trag jugul şi-un pogonici care îi conduce.

La ora 12, cele 12 juguri- la care se prind feciorii cu pogonicii în frunte- se îndreaptă spre casa sărbătoritului, unde se adună tot satul. Pe drum feciorii înjugaţi strigă:

jugurile le-am gătat,

doi cu doi ne-am adunat

să cinstim cu-adevărat

cel mai harnic om din sat

Când toate tânjelele ajung la casa sărbătoritului, unul dintre bătrânii satului care joacă şi rolul marelui pogonici, rosteşte o urare, oarecum pe structura pluguşorului. Printre altele spune:

La Mara ne-om îndrepta

şi cu apă ne-om uda,

să avem roade bogate

şi la noi şi-n alte sate.

să trăieşti cu voie bună

cu găzdoia de-a-mpreună!

Apoi sărbătoritul este aşezat pe teleguţă, păzit de străji să nu fugă,deoarece în situaţia în care ar reuşi să ajungă singur la Mara străjile şi pogonicii ar trebui să plătească mâncarea şi băutura invitaţilor.Ajuns la câmp, alaiul înconjoară ogoru de trei ori, în sessul rotirii soarelui iar la capătul ogorului, acesta se opreşte în semicerc, cu faţa spre Soare. În acest moment jugurile sunt lăsate la pământ, sărbătoritul se ridică în picioare şi toată lumea se descoperă. Cu braţele larg deschise, marele pogonici se adresează Soarelui:

Mândre Soare călător

Apleacă-te pe ogor

Şi-ncălze sămninţăle

să rodească holdele!

După acest ceremonial, alaiul se îndreaptă spre râul Mara, unde sărbătoritul este udat pe faţă cu apă, în timp acesta rostindu-se următoarele:

Mara, Mară, râu frumos

în această mândră zi de sângiorz

spală toate relele

şi ne adă binele!

Într-o linişte deplină, ceremonială, într-o ordine prestabilită se spală de cele rele toţi participanţii: după sărbătorit urmează părinţii acestuia, nevasta, copiii, bătrânii şi fruntaşii satului, etc. Feciorii îşi udă cu apă purificatoare mândrele, ritualul se manifestă între toţi cei care vor să protejeze pe cineva: rude, prieteni, etc.

După terminarea ritualului, sărbătoritul mulţumeşte obştii că a fost ales gospodarul satului, feciorilor că l-au adus până la Mara şi invită pe toată lumea la el acasă, unde se petrece cu joc,cântec, mâncare şi beutură.

sursa: Al. Maramuresului/ 1980

Din păcate, aşa cum se întâmplă cu toate obiceiurile maramureşene, cotidianul ne invadează şi ne agresează. Acum sărbătoarea care omagiază Apa şi Soarele, mai mult decât omul vremelnic trecător pe ogorul moştenit doar, niciodată deplin stăpânit, devine treptat un bâlci al deşertăciunilor. Doar momentele de frumos folcloric, doar câte un zâmbet de cocon, câte o ceteră rătăcită sau prăfiută de colbul nepăsării mai salvează câte ceva din ceea ce a fost şi nu va mai fi niciodată.

Din puţinul frumos ce a mai rămas, câteva secvenţe modeste:


 

Către maramureşeni

de T. Mărgineanu

preot în localitatea  Văleni, membru al Societăţii pentru lectură a românilor din Maramureş.

Poezia a apărut în 1879 la Budapesta, în nr.21 al Revistei Familia. Este un manifest în favoarea menţinerii limbii şi identităţii naţionale a romînilor maramureşeni.

fragment:

Vedeţi, străbunii noştri cu multă scumpătate

Ni-au scos curată limba din ori şi ce nevoi;

Şi astă limbă dulce cu multă pietate

Azi muzele o cântă. Chemaţi-le şi voi!

Voi fiii, nu-i lăsaţi ca ast’limbă ângerească

s-o-ngâne ca străinii, sunteţi răspunzători!

Şi spuneţi în tot timpul: că-i „ legea românească”

Că-i crimă de-a lor lege a fi nepăsători!

Să zâce că…

  1. Dacă auzi pupăza dimineaţa, pe inima goală , se zice că te  spurcă pe toată ziua.
  2. Când pui cuţâtu pe masă şi se aşează cu tăişu în sus, îi ave drum lung, înspre unde arată vârfu cuţâtului.
  3. Când ţî să urne un părete îţi moare un neam.
  4. Să nu torni din uiagă cu mâna întoarsă că îi sămn de duşmănie.
  5. Coconii care plâng mult, or şti hori când să fac mari.