Cinci pe Gutâi

Reclame

Din nou despre Creasta Cocoşului

Creasta Cocoşului se află în Munţii Gutâi, munţi de sorginte vulcanică. În 1954 formaţiunea stâncoasă în  cauză şi zona adiacentă a fost declarată rezervaţie naturală şi include un areal de cca 50 ha.

Privită dinspre Hoteni, formaţiunea muntoasă  evidenţiază un arc de cerc cu deschiderea spre Hoteni-Ocna Şugatag- Breb, rămăşiţă a unui vulcan de mari dimensiuni. Cu puţină imaginaţie putem să ne imaginăm cum a arătat acest crater în urmă cu mii de ani iar imaginea astfel rezultată nu e tocmai relaxantă.

Această perspectivă a crestei am postat-o anterior.

Urcând Gutâiul pe ruta Deseşti, Mara, Pasul Gutâi se relevă treptat cărui fapt i se datorează numele. La marginea craterului apare  o grupare de stânci ascuţite cu o formă crenelată întinzându-se pe o lungime de 200 de m pe direcţia NV – SE. Denumirea este dată de localnici datorită aseamănării stâncilor cu o creastă de cocoş, dacă sunt privite dintr-un anumit unghi.

Această rezervaţie  este situată la o altitudine medie de 1200 m. Punctul cel mai înalt al Crestei are 1450 m.

La baza Crestei se află o zonă cu aspect de podiş, denumită Poiana Boului.

Evident că în trecut forma crestei a aprins imaginaţia locuitorilor din zonă şi nu m-ar mira să fi existat şi o legendă legată de formarea sa, mai ales că tema cocoşului a fost una specifică populaţiilor trace. Pe ansamblu, Munţii Gutâi au intrat în folclorul local, locaţia fiind considerată ca având însuşiri supranaturale, cu efecte benefice sau malefice asupra plantelor, animalelor  şi chiar a oamenilor. Chiar faptele legendare ale haiducului Grigore Pintea Viteazul se leagă, poate chiar originează aici.

Din acest punct de vedere Munţii Gutâi se alătură celorlalţi munţi cu rezonanţă legendară ai Ţării Maramureşului: Ţibleşul- considerat de unii cercetători ca fiind în corelaţie cu zeiţa Cybela având ca arie de infuenţă zona Ieud, Botiza, Poieni, Băiuţ şi Pietrosul, cel care se prăvale pe borşeni dacă aceştia nu respectă datinile străbune.

Câteva poze cu frumoasa Creastă a Cocoşului de Maramureş.

Privire spre Sighet

Sighetul poate fi fotgrafiat de pe Dobăieş dinspre Est, de pe Solovan dinspre Sud şi de pe Câmpul Negru dinspre Vest. Ca să-l fotografiezi dinspre Nord ar trebui să treci graniţa în Ucraina.

În timp am facut poze de pe toate aceste dealuri, mai rămâne să trec la ucraineni.

Seria de azi e făcută de pe Dobăieş, într-o după-amiază cu lumină slabă dar interesantă, combinată cu ceva fum. Din acest motiv dar şi din cauză că distanţa pănă la oraş e destul de mare pozele nu sunt foarte sharp, unele sunt pixelate dar au un aer aparte, unele duc spre pictural un pic.

Prezenta serie e un pic mai agresiv prelucrată, în sensul accentuării contrastului şi a culorii, din motivele enumerate mai sus, totuşi în limite ce nu alterează originalul, fiind utilizat programul gratuit Picassa.

E un Sighet marginal mai ales, partea rurală dar nu lipsită de farmec a acestui orăşel de graniţă, atestat totuşi de aproape 700 de ani.