Femei din Calinesti

Reclame

zari

Tură foto la Izvoare

Vali, colegul de suferinţă în ale fotografiei,  mi-a semnalat organizarea unei ture foto în Maramureşul nostru drag, mai precis în staţiunea Izvoarele situată sub Vârful Igniş. Acţiunea este preconizată pentru weekendul 25-27 iunie 2010, aşa că este timp pentru pregătiri.

Din câte am priceput iniţiatorii sunt din Cluj dar poate participa orice amator în ale pozatului şi nu există taxă de participare ci doar cheltuielile personale de transport şi hrană.

Cazarea va fi, în principiu, la cort, mancarea din rucsac şi brişcă dar pentru cei mai pretenţioşi se poate apela şi la hotelul din complex.

Participanţii din Cluj şi de pe traseul Cluj Baia-Mare pot apela la cursele zilnice din Cluj Napoca spre Baia Mare, cu plecare din Autogara Beta Cluj, preţul fiind de 21 lei (dus), firma Azur, tel 0262 221 777.

Cei din Maramureş… se descurcă singuri, bănuiec că ştiu ei cum să ajungă la Izvoare. Atenţie Fotomaramureş, nu ar strica o ieşire, nu?

Aici aveti orarul de plecare si venire a cursei Azur (Cluj – Baia Mare – Cluj):

Cluj Napoca – Baia Mare

Tara Statie 1 2 3 4 5 6 7 8
Romania Cluj Napoca – Autogara BETA Cluj Napoca 06:00 08:00 09:30 11:45 13:00 14:30 17:00 18:15
Romania Baia Mare – AZUR TC-S.A 09:15 11:15 12:30 15:00 16:15 17:45 20:15 21:30

Baia Mare – Cluj Napoca

Tara Statie 1 2 3 4 5 6 7 8
Romania Baia Mare – AZUR TC-S.A 05:30 06:00 07:15 09:30 12:00 14:00 16:30 18:15
Romania Cluj Napoca – Autogara BETA Cluj Napoca 08:15 09:30 10:30 12:45 15:15 17:15 19:45 21:30

Echipamentul recomandat de organizatori pentru cei care optează pentru cazarea la cort:

1)   cort

2)   sac de dormit (pentru cei friguroşi, sac mai gros)

3)   lanternă (frontală) + baterii

4)   rucsac (de preferat) – cine nu are sau nu poate face rost, să dea un semn; e recomandat să ducem totul în rucsaci şi nu în plase şi pungi (s-a mai întâmplat la grupuri mari, aşa că, din experienţă…) J

5)   recipient pentru apă de băut (unul de 2 litri sau 2,5 litri şi unul de 0.5 litri)

6)   cană personală (de plastic sau metal)

7)   lingură

8)   cuţit de dimensiuni mici

9)   farfurie de plastic

10)                      bocanci şi NU pantofi sport

11)                      pantalon + haină de ploaie.

12)                      căciulă şi mănuşi (seara e răcoare spre frig)

13)                      eşarfă de pus pe cap (împotriva insolaţiei) + ochelari de soare (recomandat)

14)                      haine (mai ales groase – una sau două haine de polar sau similar – una de luat în tură, una să rămână uscată, în caz de ploaie)

15)                      echipament foto (aici fiecare ştie ce are şi vrea să-şi aducă)

16)                      alimente + băuturi (fiecare îşi poate aduce ce doreşte); la cabană se poate servi şi mâncare, ceaiuri, beuturi. Asta se poate decide dinainte (dacă dorim şi ceva mâncare gătită sau nu) sau chiar acolo, la nivel individual.

Amănunte de la Vali Tămaş , îi lăsaţi un coment pe blog şi vă răspunde cu drag la eventualele întrebări.

Meşterul Perţa din Tg. Lăpuş

Meşterul Perţa spune că ciopleşte lemnul de când se ştie, a deprins meşteşugul de la moşul său. Nu se consideră artist, doar cioplitor. Meştereşte multe obiecte necesare în gospodăria ţăranului pe care le încrestrează cu dalta sau brişca, după cum e cazul.

Când are inspiraţie ciopleşte icoane, troiţe, mici altare, uneori lucruri abstracte.

Nu trăieşte din cioplit şi asta îi conferă  libertate de exprimare.

Cimitirul trist din Breb

Cimitirul din Breb e trist aşa cum sunt toate cimitirele din lume.

Nici chiar în Maramureşul traco-dac sau celt să zicem, nu poate fi vorba de veselie în preajma  suflului îngheţat al morţii. Putem vorbi cel mult de ironie, autoironie sau bravadă. De respect sau de lipsa acestuia faţă de strămoşii trecuţi în eternitate.

Unii, veniţi de departe,  au văzut veselie în cimitirele din Maramureş.

Noi, urmaşii celor ce nu se temeau de moarte – aşa cum consemnează  unii părinţi ai istoriografiei, am crezut că asta se poate traduce prin veselie.

În Ţintirimul din Breb cruci din lemn şi piatră marchează tăcute trecerea generaţiilor.  Unele semne scrijelite pe ele şi-au pierdut poate semnificaţia originală dar e clar că nu vorbesc de vreo petrecere, poate de amintire, poate de rituri de trecere, ori doar de vreo nenorocită de speranţă în mai bine.

Fişier audio 1.

Fişier audio 2.