Poveștile lui Ursan Vasile

*

„Am zinit odatã cu Vraja șî cu Petrea Bodorii în sat ș-am durnit în-on șopru. Am auzât horind femeiește. Ne-am sculat șî ne-am dus cãtã colibã. Pã când am suit mai sus, am auzât mai aproape horind. Apoi am auzât on tropot de cal înapoia noastã. Adicã ieara on cal mare de vo tri metãri cu pticioare groasã, șî fuge dupã noi. Am prins a fugi. Ne-am uitat iarã înapoi. Adicã iera o fatã mare, albã, cât turnu beserecii șî subțâre ca on snop ș-o prins a iiui cãtã noi. Pe când am fo cãtã Gutâi io am pticat șî iei o fugit mai departe, da ie o fugit dupã iei – pãșe câte on pas de șepte metãri. Pe când o sosât iei la colibã, s-o fãcut on vânt grozav. S-o dus la câni. Pe dimineațã cânii o fo deșãlați. Iei o gândit cã m-o omorât. Da nu s-o legat de mine, fã de iei, cã iei umblau la femei.”

De la Ursan Vasile, 38 ani, Mara, 1976/  Memoria ethnologica

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s