Agonizează toamna

Neguri
Neguri

Agonizează toamna-n Apuseni
pe tâmple se adună iarăşi ceaţa
nu-s flori, doar iarbă neagră şi licheni
abia mai pâlpâie prin râuri viaţa.

Precum un văl, mai trist decât bocitul,
se-aşterne negura în plină zi
atâta linişte-i acum aici iubito
încât îmi pare rău că voi muri.

E tristă toamna asta cenuşie, stearpă,
apăsătoare ca păcatul cel dintâi
gem Apusenii, plâng de-atâta jale
iar tu iubito, ai uitat să vii.

@Rares Pintea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s