Darul iubirii


Darul iubirii

Măriuca

Măriuca

Priveşte fiecare zi, prin ochii nevinovaţi de copil,
Şi vei vedea că totul stă sub semnul iubirii,
Chiar dacă norii sunt strânşi, aşteptând ploaia s-o dea
Pământului –
E dorinţa lui şi un dar împlinirii.
De multe ori, te întrebi de ce unele lucrurile se-ntâmplă-ntr-un fel,
Sau care le e rostul, în lumea mare,
Dar chiar şi aşa, sub soarele arzător
Sau sub ger,
Toţi mugurii în zori se deschid, dăruindu-se, cu rod, fiecare.
Există un timp statornic şi o vreme a sa
Când fiecare clipă e ca o boabă de rouă –
Ochean prin care treci,
Te ridici, câteodată, te şi scufunzi, dar rămâi aici,
Şi pare că te-ai mai privit, într-un trecut, în oglinda cea nouă.
Înveţi mereu,
Şi inima ta ştie
Că va fi un veşnic port la o mare,
Deschisă plecărilor, furtunilor, dar şi viselor ce răsar din genuni,
Împlinirea care niciodată nu doare…
Priveşte dar şi zâmbeşte mereu,
Căci totul în jur e-o minune,
Şi-n fiecare lucru, chiar de e mic,
Stă, aşteptând să fie descoperit,
Darul iubirii.

@copyright / Alexandru Răduţ / 2016
(din volumul „Fragmentarium”)

6 gânduri despre &8222;Darul iubirii&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s