Zorii inimii


Lacrimi

Zorii inimii

Foame de tine mi-a fost, iubito,
De iubirea ce mi-ai dăruit-o, când eram părăsit,
Când totul în juru-mi era o farsă,
Când inima ta, caldă, părea de negăsit!
Atunci, iubirea, ca o flacăra-n noapte,
Ca o lumină venită de nicăieri,
Sufletele ni le-a deschis într-o perpetuă joacă,
Cu o vorbă grăită printre îngeri şi zei.
Foame de tine mi-a fost, iubito,
Sărutul ce mi l-ai dat nu l-am uitat,
Mierea buzelor tale, în seară,
Nectarul zorilor din flori şi l-a luat!
Iubito, eşti pacea demult căutată,
Speranţa ce-o aşteptam pe o săgeată de vânt,
Lumina ascunsă după norul de geană
Şi înţelesul neînţelesului dintr-un cuvânt!

@copyright / Alexandru Răduţ / 2014
(din volumul „O avalanşă de tandreţe”, edit. Eminescu, Bucureşti)

Un gând despre &8222;Zorii inimii&8221;

  1. „…Iubito, eşti pacea demult căutată,
    Speranţa ce-o aşteptam pe o săgeată de vânt,
    Lumina ascunsă după norul de geană
    Şi înţelesul neînţelesului dintr-un cuvânt!”

    Cuvinte simple, sincere şi calde. Versuri care spun totul: cum ar trebui să fim, ce ne completează şi ne dă putere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s