Visul delfinilor


Visul delfinilor

Diagonală

Albastre-mi sunt căile,
Ca şi toate visele tale,
Chiar dacă, uneori, văile,
Par păduri cuprinse de jale.

În abisuri, lumina se pierde,
Printre brunele alge gigante,
Dar viaţa încă se vede,
Prin perdele lungi şi vibrante.

Ape curg şi în tine,
Câteodată, învolburate ori limpezi,
Doar inima ştie spre cine
Paşii să-i îndrepţi, chiar de nu vezi!…

Izvorul de lumină te duce
La firul cărării albastre,
Din adâncuri, înaltul străluce
De albastrele diamantice astre.

Priveşte-le, rece, pe toate,
Dar alege-o tu, şi nu unii,
Doar pe cea care-ţi cantă-n şoapte
Neuitata sonată a lunii!

A ta să îţi fie, ca marea,
Ce niciodată nu-şi minte
Delfinii ce-şi caută calea
Albastrelor tainice ţinte.

@copyright / Alexandru Răduţ / 2015

4 gânduri despre &8222;Visul delfinilor&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s