Luminaţiile


Luminaţiile

Mariuca Verdes

Mariuca Verdes

Când mă gândesc la Luminaţii, mă duce  gândul la momentul când am descoperit mormintele strămoşilor mei.
M-a fascinat locul unde erau puşi dar şi faptul că încercam să îmi imagineaz cum au arătat. Am o recunoştinţă în suflet faţă de cei din neam cum ar fi moşi și strămoşi, deoarece sunt conştientă că dacă nu ar fi fost ei în viaţă cândva, eu nu aş fi trăit astăzi.
Din spusele celor din jurul meu, legătura aceasta cu cei duşi în lumea de dincolo a fost una foarte strânsă. Nu numai că le-a fost împodobit mormântul cu decoraţiuni naturale an de an, dar lumânarea avea un rol important deoarece spre exemlu, din spusele bătrânilor, erau femei care duceau lumânarea de pe mormânt ( fiind numai una ) şi o puneau în fereastră până se stingea.
Atmosferea din sintirim cum este numit cimitirul în această zonă, era una deosebită, care nu îţi trasmitea frică ci din contră, noaptea era luminată de multele lumânări care îţi transmiteau putere şi siguranţă.
A-ţi aminti de cei duşi poate că este un lucru bun din punct de vedere sufletesc mai ales pentru generaţiile care vin, doarece poţi să-ţi cunoşti neamurile. Incă înmormântările şi aşezarea lor în sintirim respectă această ierarhie a neamului prin ceste sate.
Ce vor şti cei de mici despre moşii şi strămoşii lor? Ceea ce o să-i învăţăm. Ce o să creadă cei care vin după noi despre această legătură cu cei duşi în cealaltă lume? Ceea ce o să le spunem. Eu ştiu aşa: că cei duşi de printre noi aşteaptă clipa pentru ca la a doua venire, când vom invia, să ne putem uni toţi.
Felul cum arată mormântul celui plecat, reflectă dragostea pe care o ai tu faţă de el. Dacă omul şi-a pierdut din dragostea faţă de aproapele lui şi doar o dată pe an merge să-şi amintească de cel dus, poate că în acest fel arată cât de pregătiţi suntem să ne întâlnim cu ei, spunea un preot al locului.
Se mai spunea că aşa cum îţi cinstești morţii şi mormintele lor aşa de mult i-ai iubit şi respectat. A-ţi respecta morţii este o tradiţie ca multe altele pe cale de dispariţie.
Oricum îmi este dor de bătrânele înveşmântate în negru, care cu lacrimi în ochi tomnesc mormintele celor duşi. Nu aveau multe la indemână dar se foloseau de natură ca în toate şi cu muşchi verde, cu flori de pe câmpuri sau din curţile lor înfrumuseţeau sintirimul. Peste aceste morminte se împart pruncilor pupt’i de grâu sau dulciurile de astăzi. În amintirea celor plecaţi.
Îmi amintesc de poveştile de demult, de la lumina focului din câmp noaptea, când se povesteau diferite întâmplări adevărate sau mai puţin adevărate, care s-au păstrat din generaţie în generaţie. Aşa am aflat despre omul cel de demult care pe cei dragi ai lui îi îngropa în grădina casei pentru ai putea povesti ori de câte ori i se făcea dor de cel drag şi plecat.
Mai sunt şi astăzi prin satele răsfirate din acest colţ de ţară oameni care mai luptă pentru acest crez.
Fără înaintaşii tăi nu poţi să spui cine eşti. El se duce mai departe prin cei care vin, făcând legătură cu cei plecaţi.

@Măriuca Verdeș

2 gânduri despre &8222;Luminaţiile&8221;

  1. Adevărat, doamnă Verdeş, frumoase tradiţii duse mai departe, din neam în neam. Doar aşa vom şti cine am fost şi cine suntem.
    Excelent text!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s