TRISTEŢEA-CANTABILA VESTALĂ


TRISTEŢEA-CANTABILA VESTALĂ

Doina Rândunica Anton

Doina Rândunica Anton

Nimic nu poate să mai întristeze
Atâta depărtare troienită,
Înaltă ca un zbor de balerină
Spre ondularea timpului suprem,
Adâncă precum tot suspinul lumii
Împins de plânsul mărilor la ţărm,
Suavă ca o boare prin cireşii de ceaţă
Prăbuşiţi în rugăciune.
Ce poate să mai facă azi tristeţea
Pe largile poteci din catedrale
Cu sfinţi înlănţuiţi şi temători?
Sau chiar aici în miezul cald al zilei
Ce-ţi pune chipul într-o ramă albă
Ca rana mea, mereu tot mai întreagă,
Tot mai tăcută şi mai veghetoare
Cu fiecare trecere prin vămi?
M-a sărutat pe gură în neştire,
Sălbatică şi învăluitoare,
Râzând din toată cruda-i nefiinţă
Această-ncărunţită depărtare,
Ca o Vestală fără căpătâi.
Ce poate să-mi mai facă azi
Tristeţea?

@ Doina Randunica Anton/TRISTEŢEA-CANTABILA VESTALĂ

https://randunicainzbor.wordpress.com/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s