Mestecenii

MesteceniiSONY DSC

Albi şi cuminţi, fraţii mei, mă aşteaptă,
Chiar de iernile sunt mai tăcute, mai reci;
Drepţi – par sfinţi căutând din albastru
S-aducă lumina în ochii mei seci.
Rugile lor, nicicând, n-au fost stinse
De vremuri, de soartă, de pustiul din noi,
Cu frunzele lor ca nişte inimi
Ne cară tristeţile, prin blândele ploi.
Îi privesc cum pe trupuri, cu anii,
Îşi scriu cuvintele coborâte din cer:
Papirusuri de dorinţe-ncărcate –
Răspunsurile inimii necuprinse de ger.

@copyright A. Răduţ
(din volumul „Lumi”, 2015)

Anunțuri

Un gând despre “Mestecenii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s