Nedescifratul limbaj

Nedescifratul limbaj

flori
flori

Nu mă cunoşti doar privindu-mă-n ochi !
Câteodată, ziua e puţin mohorâtă,
Dar soarele meu e ascuns printre frunze de plopi,
Vibrează adânc când priviri îl sărută…
Pe mine, acum, doar mă vezi, dar nu simţi,
Nici în vorbele murmurate ori spuse,
Lumina ce pupila ţi-o citeşte, şi minţi
Când un fior te-a trezit, dar l-ai lăsat şi se duse…
Suntem străini, ne-am întâlnit, odată, într-un punct,
Două drepte sub un unghi oarecare,
Neînţelegând dacă inima în cuvânt
A putut durerea să o transforme în floare…

@Alexandru Răduţ

(din volumul „Lumi”, 2015)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s