Şi mâinile tale reci

Şi mâinile tale reci

antonia zavalic
antonia zavalic

Căsuțele împăiate în care ai locuit se strâng în jurul meu.
Tastez cu limba cuvinte în care împletesc copaci cu coajă subțire.
Iubirea erupe ca o pupă cu inimă caldă.
Ești mai singură când păsările bat tăcute din aripi într-un film mut
iar tu ai haine negre și plângi.
Un deget de-al meu tremură penetrând pântecul femeilor tăvălite-n praf.
Așa te simt ca un parfum care urcă scările până la șase.
Tu nu știi nimic decât să citești despre lacrimi înnodate într-un borcan cu formol.

În cine altcineva să-mi înmoi sângele?
În cine altcineva să-l fac sclipitor și închegat încât
să astupe orice dorință de viață?

Mi-e frig,
după o noapte cu tine,
trupul îmi e un container în care se adună resturi de străzi ce le-au rămas să îndure
resturi de oameni. Cât timp te veghez
tu stai cuminte în colțul tău și memorezi atomii din întuneric.

Te faci și mai frumoasă
când simți lumea.
Vocea ta are lumina aprinsă și nu trebuie decât
să închid ochii.

@Antonia Luiza Zavalic

http://antoniazavalic.blogspot.ro/

Anunțuri

Un gând despre “Şi mâinile tale reci

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s