MOŞ CRĂCIUN ÎN FOLCLORUL MARAMUREŞEAN ŞI ROMÂNESC

MOŞ CRĂCIUN ÎN FOLCLORUL MARAMUREŞEAN
ŞI ROMÂNESC

Mos Craciun/ Pamfil Biltiu
Mos Craciun/ Pamfil Biltiu

Această fiinţă mitologică face parte din suita moşilor arhetipali, moşi buni: „Moş Nicolae”, „Moş Ajun”, „Moş Crăciun” şi „Moş Vasile”, despre care poporul credea că sunt ocrotitori ai vetrei şi familiei şi, drept urmare, nimic nu se poate realiza şi întâmpla fără ajutorul moşilor şi strămoşilor.
„Moş Crăciun”, deşi este o divinitate precreştină, a devenit şi simbol al marii sărbători creştine „Naşterea lui Isus Hristos”. Ca reprezentare mitologică, în tradiţia populară românească, Moş Crăciun încorporează în constituirea sa mai multe accepţiuni. Mai întîi, este o figură profană, fiind imaginat ca om sau uncheş bătrân, cu barba albă, simbol al zăpezii, dar şi al îmbătrânirii timpului. Se crede în popor că este vecinul lui Moş Ajun, sau fratele lui mai mic, ceea ce ne elucidează apartenenţa lui la grupa mai mare a moşilor arhetipali, care sunt şi donatori mitici.
O altă ipostază a lui Moş Crăciun este şi cea specifică moşului Nicolae, cel mai plăcut lui Dumnezeu, apărător şi protector al casei şi gospodăriei.
Ca figură laică, imaginea lui Moş Crăciun, colindător şi donator mitic, s-a conservat în colindele din straturi vechi, din zona Codrului, în care este imaginat ca un moş bătrân, care umblă călare pe un cal alb, simbol al iernii, aduce ninsoarea, deoarece îşi scutură barba, şi este donator mitic, dar care nu dăruieşte jucării, nici dulciuri, ci alimente cu o simbolistică distinctă, precum laptele, simbol al regenerării şi imortalităţii, şi oul ce semnifică un principiu al regenerării şi o ofrandă destinată divinităţilor chtoniene şi strămoşilor. Sosirea lui în sat marchează începutul petrecerii, în cadrul sărbătorii, cu mese copioase, pe bază de comuniune alimentară, având funcţia de ofrandă rituală adusă unor divinităţi pentru ca trecerea în noul an să se facă sub cele mai bune auspicii. „Vine Crăciun cel bătrân, / Cu barba tăt scuturân’, / C-on tocuţ de lapte-n sân, / Cu ouţă-n coşerguţă, / Să le deie la fătuţă, / La care îs mai micuţă. / Când îi coale, pă-nsărat, / Moş Crăciun să bagă-n sat. / La tătă casa-i lumină, / Pă cuptior îi oala plină, / De cârnaţ’ şi de slănină.” (Bicaz).
Ca figură apocrifă este stăpânul staolului în care s-a născut pruncul divin, ipostaza moşului gospodar, care a generat multe legende ale natalităţii, ale căror variante se reduc la următorul prototip. Simţind că i-a venit ceasul să nască, Maria ceru adăpost la curţile lui Crăciun. Acesta nu o primeşte în casă, ci o trimite în grajdul cu animale. Acolo nu se putu odihni din cauza neastâmpărului oilor şi cailor, pe care blestemă. Ea îi binecuvântează, în schimb, pe boii care i-au suflat căldură şi au stat liniştiţi. Făcându-i-se milă de Maica Sfântă, Crăciuneasa o moşi. Când se întoarce Crăciun acasă, văzând-o cu mâinile pline de sânge, i le taie cu un topor pe un butuc, dar Maica i le-a pus repede la loc. Văzând minunea aceasta, Crăciun îşi cere iertare şi devine primul creştin.
Acest motiv tradiţional are o străveche legătură cu practicile sacrificiale precreştine şi obiceiurile antichităţii orientale, prin care erau mutilate unele categorii sociale, cel mai adesea sclavii şi prizonierii de război.
Ca figură laică, simbolizând îmbătrânirea timpului şi renovarea lui, ne apare zugrăvit în colindele vechi despre „Scalda lui Moş Crăciun”, primenirea lui cu veşminte noi, care, desigur, semnifică reînnoirea timpului. Moşul săvârşeşte o moarte simbolică, prin care anul vechi trebuie să dispară pentru a face loc noului an. Drept urmare, el renaşte în chipul unui copil, este îmbăiat şi primenit cu veşminte noi. „S-a pornit on râu de vin / Şi unu’ de apă rece, / Să-l scăldăm pă Moş Crăciun, / Că-i mai bătrân, / Să-l scăldăm, să-l îmbăiem, / Cu veşmânt nou să-l primenim, / Faşe dalbă, de mătase, / Cu scutec de uşenic, / Cu chitia de bumbac, / Să-i fie moale la cap.”
Cercetătorul clujean Virgil Medan a studiat în satul natal Mireş din ţinutul Clujului, obiceiul „Comândării Crăciunului”. La sfârşitul colidatului, în noaptea de 28-29 decembrie, ceata de feciori, care a umblat cu colindul, imită o înmormântare simbolică a Crăciunului, a timpului şi a divinităţii autohtone, celebrată în spaţiul carpatic, Moş Crăciun. Unul din cetaşi, înveşmântat în straie albe şi cu cojoc, era aşezat pe o scară de lemn sau pe o leasă de car şi era dus la râu, „pe ultimul drum”, însoţit de alaiul tinerilor din sat, fete şi feciori, cere jeleau şi se cântau morţeşte. În afară de acest actant care-l reprezenta pe Moş Crăciun, un alt fecior slujea ca un popă, iar un al treilea era cantorul care dădea răspunsurile la ectenii, în cadrul unei slujbe funerare simulate, Lăutarii care îi însoţeau trăgeau pe strune cu jale, ca la înmormântările adevărate ale junilor nelumiţi şi la fel ca în ritualul funerar real, în fruntea cortegiului, era dus bradul sau suliţa.
La produh (copcă) îşi luau toţi iertăciunea de la cel care dispărea, apoi îl aruncau în apă pentru a pleca în lumea blajinilor, a moşilor şi strămoşilor. După o scurtă adăstare, când feciorii îşi închinau din ulcioarele cu ţuică, feciorul care simboliza Crăciunul se ridica renăscut şi reîntinerit spre bucuria întregii asistenţe. Apoi plecau în alai vesel, cântând şi jucând spre casa de joc, unde se organiza festinul comun.
Iată că Moş Crăciun simboliza timpul îmbătrânit. El trebuia să intre în veşnicie, lăsând loc noului an, mai bun, mai spornic, mai plin de daruri pentru oameni.
O altă ipostază a Moşului Crăciun este de factură turistică, în care moşul cu barbă albă şi mustăţi, simbol al iernii, este peregrin cu sania trasă de reni şi tolba plină de daruri. Este îmbrăcat în roşu, în acord cu fetişismul catolic, şi provine din Laponia medievală, probabil, din secolul al XIV-lea.
Spre bucuria celor mici, mai recent a apărut o puzderie de mascaţi reprezentând această figură emblematică a sărbătorii, cu costume mai mult sau mai puţin improvizate, toţi cu tolba plină, potenţând miracolul sărbătorii.

@Pamfil Bilţiu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s