Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului

Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului

mv-2Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului, a adus până astăzi obiceiuri care, an de an, ne dau posibilitatea de a retrăi sentimente care ne leagă de divinitate.
Găzdoile din satele maramureşene, chiar dacă trec printr-o perioadă a modernismului, duc obiceiurile vechi ale acestei zone, dându-le mai departe copiilor, care sunt mesageri.
Pregătirile pentru Ajunul Crăciunului încep cu mult timp înainte. Curăţenia este pe primul loc în casă şi afară, precum şi îmbrăcarea hainelor noi de sărbători. Sunt femei sau fete, care îşi coasă cămeşi, îşi cumpără sumne, pânzături, pentru a fi mândre pe când merg a colinda.
Când începe găzdoaia a se pregăti pentru ajun, pe primul loc sunt ţâpoii, care trebuie copţi în cupthior, îmbrăcaţi pe urmă cu verdeaţă, busuioc şi se pun pe masă, acolo unde o să stea toate sărbătorile. Pe urmă este luat şi împărţit în două, familiei şi animalelor, pentru ca toată gospodăria să fie ferită de boală şi de năcaz. Atunci când se pun ţâpoii pe masă se şi leagă masa cu un lanţ pentru a fi familia unită, dar şi întreg universul. Sub masă se mai pune fân, un pic de grâu, un ou. Pentru unele găzdoie nu este Crăciun fără pthită coptă în cupthior sau cozonaci, cârnaţi, curethi îmlut, prăjituri, cornuleţe şi multe altele.
Până-n Ajun de Crăciun sunt oameni care mai respectă rânduiala bătrânească, ţinând post nergu, iar bucatele pe care le pun pe masă sunt doar cele de post, abia după miezul nopţi le scot pe celelalte. Mai sunt sate unde se pregătesc pentru Ajunul Crăciunului doisprezece feluri de mâncare de post, câte unul pentru fiecare lună a anului.
Ajungem acum şi la obiceiurile care ţin femeia în picioare prin crezurile care le are, îi dau forţă pentru următorul an, o fac puternică şi de neînvins. În zâua de Crăciun, este bine să te speli cu apă neîncepută, în care se pune un ban de arjânt, pentru a te curăţî de tătă urâciunea adunată pe-a lungul anului. Se mai spală şi cu busuioc, fiind considerat sfânt şi aducător de bine.
Spre seară, locuitorii satelor îşi pun hainele noi pe ei şi aşteptă colindători. Primii sunt pruncuţii, vestind Naşterea Domnului Isus. Se spune că este tare bine să-ţi intre întâi în casă un prunc şi nu o cocoană, pentru a nu aduce năcaz.
Mergând spre biserică, pe uliţele satului întâlneşti draci, urşi care se dau după tine. Într-un final ei se opresc la bisericuţa de lemn unde, alături de magi, Irod, etc., vor face Viflaimul. Pe urmă feciorii se întâlnesc cu fetele şi umblă a colinda de la unii la alţii. Se păstrează un obicei frumos pe Valea Marei în Vadu Izei sau Valea Cosăului în Călineşti, Văleni etc. unde feciorii umblă a colinda cu ceteră, zongură şi dobă, îmbrăcaţi în straiele noastre. De cele mai multe ori nu gată a corinda numai adoua zi de Crăciun, transformându-se în băulaşe.
Obiceiurile sunt multe, frumos este când le trăieşti, bucurându-te de fiecare moment al vieţii.

@ Măriuca Verdeş

Anunțuri

5 gânduri despre “Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s