POVEŞTI DIN MARAMUREŞ…(1)

POVEŞTI DIN MARAMUREŞ…(1)

CAVEIU

       SONY DSC   După ’90 , consumul de cafea s-a răspândit şi prin bufetele din satele noastre. Bătrânii au văzut că licoarea e caldă, dulce şi s-au apucat de băut, cu obiceiul de rigoare: “dau şi eu un rând!”.Beau toată ziua, cafea după cafea. A doua zi se văietau: “măi, tătă noaptea n-am durmit, de la caveiu acela!”. Aşa că reveniră definitiv la “şpirturile” tâlhăreşti („33” şcl.), după care dormi tun.

UN CIRCUSIST LOCAL

         Iarna se dădea pe gheaţă la Grădina Morii, sau chiar pe Iza îngheţată, cu nişte patine improvizate. Când se facea patinoar la Baia comunală, era Regele gheţii… Patina atent, aplecat adânc, cu o mana la spate, precum patinatorii de viteză. Era instructorul de patinaj al copiilor din blocurile de pe strada „Eminescu”. Avea un ochi cu albeaţă şi celalalt albastru spălacit, fes negru, un balonzaid alb, lung. Cu primăvara, Mârza ieşea dinspre Bujurgău spre Centru. Îl însoţeau permanent un câine bătrân şi o muzicuţă. Rula semeţ prin Centru, pe bicicleta înstruţată cu steguleţe colorate, oglinzi laterale înalte, trompete cu mingiucă de cauciuc, multiple sonerii. Copiii se ţineau lanţ după el.
Un alt număr pe care l-a oferit cu generozitate urbei a fost rularea pe centru, în premieră, pe nişte role prinse cu sfoară – desena nişte laterale foarte largi, asemenea fetelor: „ferea!, ferea!”. Cum artefactele i se defectau adesea, trebuia să şi le repare mereu. Lumea se aduna în jurul lui, ca la urs. Poate şi datorită reputaţiei sale de „Spaima femeilor”…
( & Vasile Turda, Vasile Petrovici, Daniel Bacinschi )

SIMŢ IERARHIC

            O zi de iarnă, sfârşitul deceniului 5. În centrul de comună tocmai venise un medic nou, la vreo 50 de ani. Împreună cu tânărul său asistent, om al locului, se îndreptau cu o sanie trasă de un cal, spre casa unui bolnav. Înainte de o curbă mai accentuată, asistentul zise:
– Domn’ doctor, daţi-mi mie frâiele!…..( Deşi, nu ţinuseră cai acasă.)
Zis şi făcut. „ Şi nu trec câteva clipe şi numa’ ce-l văd pe moşu meu înfipt în nămeţii de lângă drum! Două săptămâni l-a ţinut supararea. Apoi, i-a trecut, că era un om bun, iubea tineretul” – încheie povestirea bătrânul felcer.

                                                                                                                              Autor: Marin Slujeru

                                                                                                                                                  http://mslujeru.wordpress.com/

Anunțuri

3 gânduri despre “POVEŞTI DIN MARAMUREŞ…(1)

  1. În Bujurgău, mai „dădeau iama”, prin anii ’70 ai secolului trecut (!), „teriştii”, adică „viitorii studenţi”, de la Batalionul de instrucţie al grănicerilor din Sighet… Erau, pe atunci, acolo, cîteva blocuri de garsoniere, cu „domnişoare” cam singure, cam „bovarice”, atrase de „domnişorii soldaţi” cu misterioase trese roşii în zig-zag…

  2. TR-istii refăceau istoria locală pe viu, ca nişte studenţi umanişti ce erau, „Independenţei” şi „Cuza Vodă” fiind pe locul rău famat, cu beznă, al Sighetului – Bujurgău. De-acolo vine şi expresia „doamne cu buletin”, pentru cucoanele …zdupeşe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s