Mit şi adevăr de Sfântul Andrei

Mit şi adevăr de Sfântul Andrei

            mv-2 Între satul străvechi maramureşean şi cel de astăzi, mai sunt asemănări păstrate prin viu grai. Tradițiile se duc mai departe, din generație în generație, prin cei care păstrează obiceiurile, acestea fiind pentru ei credințe vii pe care le ţin an de an, nu doar prin vorbe ci şi prin fapte. Lumea s-a dezvoltat, dar rânduiala satului a reuşit şi reuşeşte zi de zi să se impună, arãtând cã vechile credințe nu sunt poveşti ci adevãruri care îi fac pe oamenii locului sã fie mai puternici şi mai vii, trãind fãrã fricã. Unii le numesc vrãji, dar acest lucru nu a fãcut decât sã descurajeze oamenii locului în aș mai ţine tradiţiile, sau să le țină în ascuns pentru a nu fi interpretați greşit. Dar ele, de fapt, nu sunt altceva decât obiceiuri şi renunțând la ele renunțãm la tot ce însemnã viața tradiţională a maramureșeanului.
În ajun de Sfântu’ Andrei, femeile leagã cu un sir de cânepã piaptãnul, forficele (fie cele de tuns oile sau cele obişnuite), cuțâtul, acul şi fusul iar pe urmã le ascund sub pat sau le pun într-un loc unde nu este voie sã “gãzdãluești” cu ele. Astfel se spune cã legi gura lupului.
Mai sunt fete care își cautã „soaţa”, vor sã afle cum le-a si bãrbatul. Se trezesc, se spalã pe obraz, își pun în trei blide fãinã, apã și sare, facându-și o pogace pe care o mânâncã înainte sã se culce. Se spune cã cine ți-a da apã de bãut, acela îți va fi bãrbatu’. În unele sate, aceastã pogăcea se rupe în două bucăţi deasupra capului, stând pe tãietoru de lemne. Una se pune sub pernã iar cealaltã se mãnâncã înainte de culcare și nu se bea apă. Scopul este acelaşi, de a a-l visa pe viitorul soţ.
O altã rânduialã din satul Breb, este aceea ca fetele de măritat să meargă la cotețul porcului şi sã dea cu fundul de coteț de trei ori şi a-l întreba pe porc: “godan, godan, m-oi mãrita în aiest an? Sau de n-a si amu’ a si la anu?”. Dacã porcul rãspunde, se zice cã te mãriți, iar dacã nu, mai aştepți un an, doi, pânã îți rãspunde.
Sunt multe asfel de obiceiuri frumoase dar pentru a le vedea, sau pentru a le trãi, este nevoie sã locuiești aici și sã împãrtãșești cu oamenii locului viaţa cu bune și cu rele. Acest lucru te face sã fii un om adevãrat. Rânduiala nu este altceva decât drumul care te duce spre perfecțiune.

                                                                                                                             Autor: Măriuca Verdeş

Anunțuri

4 gânduri despre “Mit şi adevăr de Sfântul Andrei

  1. Pare foarte interesant obiceiul cu porcul :), mai ales că în mitologia noastră populară nu sunt prea multe lucruri legate de el.

  2. Față de alte animale domestice (oaia, vitele), ori sălbatice (cerbul), porcul e totuși slab reprezentat în folclorul și mitologia noastră populară. Românii sunt crescători tradiționali de oi, nu de porci.

    Tăiatul porcului și Vasilca ar avea, se zice, corespondențe în spațiul germanic (sacrificarea unui mistreț de Anul Nou pentru zeul Freyr, ”Boar’s Head Carol”).

  3. Interesesant gandul dumnevoastra. Va multumim. Am citit si eu un text similar cu al dumneavoastra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s