Rada(3) din caietele Radei

Lia Muresan
Lia Muresan

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rada(3) din caietele Radei

 

 

 

Autor: Lia Mureşan

Deşi fusesem doar un copil mă întrebasem dacă diferenţa de vârstă, considerabilă, dintre noi, era cea care ne făcea cumva străini, cu toate că fraţi fiind ne iubeam. Ori poate că, ştiind aceasta, ceea ce simţeam, credeam doar că este iubire…Oricum, sentimentul că aparţineam aceleiaşi “livezi”, că purtam acelaşi nume şi ne curgea acelaşi sânge-n vene, ne-a ajutat să depăşim greutăţile la început.
Viaţa îşi urmase cursul. Maria fusese prea mică să ştie ce se întâmplă. Nu cunoştea pe nimeni. Plângea chemând-o pe mama. Cum ea nu venea să o alinte, să o ia în braţe să-i alunge spaimele, Maria mă chema:
– Ada , Adaaa blaţe.
Acum, după ani, realizez că nu am vărsat nicio lacrimă în acele luni.Trebuia să fiu tare. Simţisem că dacă descătuşez baierul lacrimilor, nu mă voi putea opri din plâns. Nu era nimeni responsabil pentru ce se întâmpla, nu ceream socoteală nimănui, dar, credeam că au greşit când au hotărât să ne ducă la ei. Nu au fost pregătiţi pentru asta, se descurcau greu şi fără noi. Dezrădăcinaţi şi ei, încercau să se adapteze acelor locuri. Poate că s-au simţit datori să ne ia în grijă.
Irimia era mai mult plecat, era şofer pe maşina directorului de la fermă. Flora striga, vorbea repezit, încerca să pară prietenoasă. Se amăgea lăsând impresia că se descurcă cu doi copii mici. O ajutam cum puteam. Îmi făceam temele cu Maria în braţe, dar asta nu era destul pentru ea. Eram o povară, orice făceam o scotea din sărite, mă urmărea cu privirea încărcată de reproş.
Irina stătea-n vecini, fusese însărcinată atunci. Gândisem că de aceea nu locuiam la ea. Dar ne aducea mâncare şi dulciuri, când era singură acasă, ne chema. Mergeam însoţite de Flora şi Dorin, verişorul nostru, un copil anemic, râzgâiat şi rău, cu doar câteva luni mai mare decât Maria . Irina era mereu tristă, ascundea că este bătută de Valer, soţul ei. O brută ticăloasă care aducea cu un urs. Mic, îndesat, păros, cu ochii injectaţi şi respiraţia şuierătoare, mirosind veşnic a alcool. Nu-mi plăcea, încercam să nu-i stau în cale.Îmi era frică şi greaţă de el. Deşi Irina o ducea greu, ne privea cu milă, reproşându-şi, ascunzându-şi neputinţa de a ne fi de ajutor. Zilele treceau. După câteva luni la ei, cumva m-am acomodat. Mă obişnuisem cu certurile dintre Irimia şi Flora. Începusem să intuiesc răbufnirile şi atunci o luam în braţe pe Maria, ne ascundeam într-un ungher să nu le stăm în cale.
Îmi lipsea atmosfera caldă a casei noastre. Îmi era dor de acel ceva ce domnise acasă, chiar şi atunci când tata cu mama se certau. Era cumva ca într-o zi senină de vară, în care norii aduşi de vânt întunecă cerul, iar tunetele încarcă atmosfera… dar ştii că odată cu ploaia acestea dispar, iar soarele va străluci parcă şi mai puternic, după furtuna iscată.
Începusem să înţeleg, între Flora şi Irimia era acel amestec ciudat de iubire-ură. Se certau din ce în ce mai des, zilnic. Nu recunoşteau, dar ştiusem că noi, eu şi Maria, suntem cauza neînţelegerilor.
Apoi au urmat din ce în ce mai puţine zile bune, în care Flora nu avea toane. În acele zile puteam să învăţ, să citesc liniştită. Ea se ducea-n vecini, iar Maria cu Dorin se jucau alergând prin casă. Într-o astfel de zi s-a întâmplat, nu a fost vina nimănui. Maria în fugă şi-a atins coapsa de soba încinsă -o sobă artizanală confecţionată din tablă-, râsul s-a transformat în ţipete şi plâns:
– Auu Adaaaa!!!… Adaaa mă doale! Vleau mama… hî, hî ,hî maaama… Ada, doale lău…
Sărisem speriată, nu înţelesesem de la început ce s-a întâmplat. L-am prins de mână pe Dorin, strângându-l cu ciudă:
– Ce i-ai făcut?! Spune diavol cu ochi! Ai lovit-o, ai muşcat-o? Vorbeşte!!! … Maria, ce ţi-a făcut?… Tu nu ştii să te joci frumos?! Nu. Eşti plin de răutate ca vrăjitoarea de maică-ta. Vă urăsc!!! … Maria haide, spune-mi tu, ce ţi-a făcut? Unde te doare? Spune Radei… trece, las’ că trece… arată-mi Maria, nu mai plânge!!!
Maria printre sughiţuri de plâns, mi-a arătat fesa stângă, acolo unde pantalonul dintr-un material supraelastic i s-a lipit de piele. Nu ştiusem ce să fac… am căutat înfrigurată o foarfecă să decupez pantalonul şi am încercat să-i curăţ rana cu apă oxigenată, aşa cum învăţasem la şcoală, la lecţiile de prim ajutor. De spaimă, făcându-mi curaj, strigasem la Dorin:
– Nu sta… şi nu începe să urli diavol ce eşti, tu ai împins-o! Fugi de o cheamă pe maică-ta, spune-i ce ai făcut.
– Nnu, n-n-nu, nu eu… Ada nu celta… p’ec mama, u’ mama?
– La tanti Veronica. Fugi, nu te mai smiorcăi!
Într-un târziu, a apărut Flora ca un taifun. Avea să-şi reverse veninul şi toată răutatea asupra mea:
– Rada ce-ai păzit!? Nu eşti bună de nimic… mi-aţi picat pe cap ca o pacoste!!! Toată ziua citeşti, nu faci nimic. Măcar de soru-ta să ai grijă! Da’ tuuu! Nu. Stai cu ochii în cărţi. Degeaba copilă proastă! Eşti orfană. Cine crezi că te va ţine la şcoală? Eu? Noi??? Nu. În nici un caz… avem noi pentru cine ne zbate, nu eşti tu aceea!!! Ta’c-tu, socru’, s-a spălat de voi pe mâini după ce a omorât-o pe soacra. Crezi că nu ştiu?! Dacă taci… crezi că lumea nu vorbeşte? Phi drace, în ce neam de criminali am intrat!!!
Mă terfelea şi nu puteam să articulez niciun cuvânt. Mă uitasem la ea cum îşi revărsa veninul. Mă durea. Cuvintele ei mă străpungeau ca nişte cuţite înroşite, ocările… modul în care erau rostite, cu ură şi răutate, m-au descumpănit… aveau să mă urmărească peste ani.
După acea întâmplare,îi spusesem lui Irimia că a sosit vremea ca eu şi Maria să ne reîntoarcem acasă. La început m-a privit încruntat. Apoi şovăitor. La ruga-mi repetată îi slăbise orgoliul, simţise şi el că nu se mai poate şi l-a chemat pe tata.

(Va urma)

@Lia Mureşan
Blogul autoarei: http://rolia2012.wordpress.com/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s