Doina Rândunica Anton

Scrisoare pe o poartă (eseu)

Doina Rândunica Anton
Doina Rândunica Anton

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scrisoare pe o poartă (eseu)

 

 

Autor: Doina Rândunica Anton

Ţi-am scris o scrisoare cam acum 1000 de ani.
Era o scrisoare de dragoste…
Ştiu că ai găsit-o la timp şi că o porţi de atunci cu tine mereu…..

Ştiu că ai zărit-o la început
luminând prin păduri,
fluturând pe creasta muntelui,
dormind pe genunchii pietrelor din râu,
unduindu-se în lanurile de grâu,
învârtind roata soarelui la moara cu noroc,
legând frânghii de flori
şi ierburi de leac de oasele caselor.,
chiuind la horile feciorilor,
păzind crucile
şi trupurile îndrăgostiţilor……
Ştiu că ai citit-o cu nesaţ,
ţi-ai lipit-o de suflet,
te-ai adăpostit,te-ai culcat,ai visat
la umbra ei..
Ştiu că ai pipăit-o ca pe o frunză uriaşă,
ca pe aripile Măiastrei străjuind timpul..,
Ştiu că ai deschis-o mereu sperând să mă vezi venind,
că ai închis-o cu grijă ca să auzi vuietul cuvintelor
ascunse sub semne…
Din visul în care încă mai scriu această scrisoare,
te văd sub o poartă care ţine ca o inimă
cerul albastru în pulsul ei făuritor..,

căci ţi-am scris o scrisoare de dragoste
pe o poartă din Maramureş.,
cam acum 1000 de ani……..

 

 

@Doina Rândunica Anton
Blogul autoarei: http://randunicainzbor.wordpress.com/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s