În doi

În doi

 

 

Autor: Alexandru Răduţ

Sălciile îşi plâng tăcerea, pe ape,
Ochii tăi trişti mă cheamă, din ploi,
Să-i sărut iar, cum o făceam, printre şoapte,
Cu vântul şi-a frunzelor dragoste-n doi.
Tăcută a rămas, acum, şi speranţa,
Timpul îşi duce amintirile-n gol,
Doar luna, în noapte, mai înclină balanţa
Luminii, în ploile căutate de dor…

 

 

@copyright A. Răduţ, 2014
(din volumul „Anotimpuri”)

Anunțuri

3 gânduri despre “În doi

  1. Melancolice versuri … şi frumoase ! Se potrivesc şi cu vremea de afară … 😦

  2. … sau cu cea interioară?…
    Ce-ai zice de un pic de speranţă albastră, iar peste doar două zile şi de câteva raze calde de soare! 🙂
    Îţi mulţumesc pentru gândurile tale, şi nu uita că ceea ce am scris mai sus se va-mplini! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s