Trupuri vacante (II)

antonia zavalic
antonia zavalic

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Trupuri vacante (II)

 

 

Autor: Antonia Luiza Zavalic

Dă-mi un nume să chem omul după sufletul său,
dă-mi calea
muntelui singur în care să adun tot ce-a fost trist odată,
şi acolo să ascult trupurile
cum cad în timpul mântuirii.

În cer şi pe pământ
nu mai am niciun prieten, doar vizite în care sunt îngânată
şi locuri în care am uitat odihna
din vreo pricină.

Te temi că vin
cu un balaur pe umeri, că dincolo de lună sunt femeia
cu săbii adânc porţionate pe timp de război.

Nu ştiu a iubi, căci limba mi-e foc
în care adun resturi arse numai când trupul meu râde.

În rest sunt goală.

 

 

@Antonia Luiza Zavalic
Blogul autorului: http://antoniazavalic.blogspot.ro/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s