poem inedit

Echim Vancea
Echim Vancea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

poem inedit

 

 

 

Autor: Echim Vancea

maluri negre de păsări şi edecari mulţumiţi
pe puntea epavei lumina lumânărilor
pluteşte alături de geamandurile gemând
sub greutatea păsărilor de mare pescuind
deasupra uscatului – un nor nivelă uşor
înălţimea catargelor şi-apoi se prăbuşi
martor sărutului unui ierihon aflat sub
tunete./ lumina angajează obstacole de
ocazie înainte ca furtuna să spulbere
frunzele din mâna fecioarei./

în arderea sângelui se mai simte miros
de pământ ţipând de bucurie sub vălul

unei vele duse de curent spre fără de fundul
unei ape de la marginea cimitirului de apă

crabi tăcuţi urcă în nesfârşit deasupra valurilor
luna izbită de-o stea zace deasupra toamnei
şi valuri de vânt lasă umbră şi îngheaţă repede

fiece os se scutură de naşterea sa./ zeul – din
întuneric spre întuneric – neînduplecat de
copilăria muntelui şi ca să fie în stare să te/
recunoască/ se plictiseşte de parcă/ s-ar
îndrăgosti/ de o scoică de mare singuratică

condamnat peste tot
nu am scăpare nicăieri/
în braţele tale
mă voi ascunde
de mânia fecioarei./

ziua mea de naştere începe cu păsările
şi alte cuvinte.

 

 

@Echim Vancea

 

Anunțuri

2 gânduri despre “poem inedit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s