O mare de şoapte

O mare de şoapte

 

 

Autor: Alexandru Răduţ

Priveam crestele unor valuri, în bătaia de lună,
Sincronizarea perfectă a luminii în umbre,
Linii sparte, ce curgeau, reunindu-se-n dungă,
Orizont, nesfârşit, de amintiri, care ne sună în tâmple.
Tu, ai căzut lângă mine, ca o pagină,-n mână,
O, mare, cartea ţi-ai deschis-o,-n furtună!…
Cuvintele, pe buzele scoicilor, în perle, s-adună,
Valuri de stele, în oglinzi, s-au găsit, împreună.
Inima ta şi-a scris, lângă mine, o toamnă;
Pagini de frunze, în tine, te-au aprins, deândată,
Sistole-ntregi de săruturi diastolice-n palmă,
Mărul din care am muşcat curcubeul odată…
Muzica stelelor mării depărtării îşi lasă
Dorul ochiului sclipitor ce lumina-şi aşteaptă
Din valuri neştiute de umbre ce încă le-apasă
Rana din mărgăritarul izvor – a ta şoaptă.

 

 

@copyright A. Răduţ, 2014
(din volumul „Anotimpuri”)

 

 

flori
flori
Anunțuri

11 gânduri despre “O mare de şoapte

  1. Adevărat a înviat! Vă întorc urările frumoase şi vă doresc să scrieţi şi pe mai departe cu aceeaşi sensibilitate în vers.

  2. Adevărat a-nviat!
    Am reuşit să vă citesc cel mai recent volum şi am rămas impresionată de profunzimea versurile dumneavoastră! O mare bucurie să vă descopăr!…

  3. @Iulia… Mulţumesc pentru cuvintele tale! Mă bucur că ai pătruns mesajul cărţii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s