Poem târziu

 

antonia zavalic
antonia zavalic

Poem târziu

Autor: Antonia Luiza Zavalic

Anul ăsta se sfârşeşte într-o plimbare lungă cu tine,
când oasele mi se fac mai mici
şi atârn de gustul cărnii
ca de plecarea unui soare cu iarnă

Tu vii să mă dai la o parte ca un deşert
topind suflarea muştelor,
faci o cărare cu limba în sângele meu
şi creşti iarbă pe ascuns, s-o văd numai când trupul îmi încape în verdele ei tras
de mâinile pruncilor care găsesc
ucidere-n plăcere

Am visat la tine în cameră
părţi din aripi zbătute
oameni colindând în cimitire
cimitire colindând în zăpadă

Azi
singurătatea mi-e trup gelos pe toate trupurile,
îţi acopăr gândurile cu celofan gros,
te aud cum taci şi mă înfrigurez.

 @Antonia Luiza Zavalic
Blogul autorului: http://antoniazavalic.blogspot.ro/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s