antonia zavalic

Mamă, frumuseţea ta a obosit

 

 

antonia zavalic

 

 

Mamă, frumuseţea ta a obosit

 

 

 

 

 

 

Autor: Antonia Luiza Zavalic

 

 

 

 

 

 

 

 

Covoarele îţi poartă trecutul, cu aţa

albă a tinereţii, în care cauţi să împleteşti flori pentru

părul meu abia pieptănat.

Mă priveşti cum strâng aripi ca într-o colivie

şi mă resemnez pământului.

Mamă, mi-ai dat ochi negrii în care cade zăpadă

şi frigul se joacă în toate zilele.

Tu ştii că după o fereastră închisă, oamenii sunt îmbrăcaţi în culori anemice

şi rostesc cuvinte tăiate printre dinţi.

Mamă, frumuseţa ta a obosit.

Îmi spui că pot să fac ce vreau cu viaţa mea, că pot să-i

dau lecţii de dragoste şi

încăperii mele preferate un ceas

în care fiecare durere să arate o oră.

 

Mamă, sunt

singura femeie care se tot naşte din trupul tău şi nu plânge.

 

 

 

 

 

@Antonia Luiza Zavalic

Blogul autorului: http://antoniazavalic.blogspot.ro/

 

Un gând despre “Mamă, frumuseţea ta a obosit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s