Munții, Moții…

Nicolae- Nicoară Horia
Nicolae- Nicoară Horia

 

 

 

 

 

 

 

 

Munții, Moții…

 

 

 

 

Autor: Nicolae- Nicoară Horia

 

 

 

 

 

 

 

Vă port durerile sub tâmple
Cu toate gândurile voastre
Şi-adeseori întreg se umple
Cuvântul meu de zări albastre.

Cât de departe sunt de voi,
Dar îmi sunteți atât de-aproape!
Mereu mă cheamă înapoi
Același murmur sfânt de ape

 
Acolo-n Țara transilvană,
În care mi-a rămas devreme
Copilăria mea orfană
În focul sacru din poeme.

Ca dorul puilor de cuc
De mamele adevărate,
Cat de curând o să mă duc
Să-i vindec rănile uitate

 
Şi dac’o fi s-adorm vreodată
Prea obosit de-această viata
Să-mi puneți trupul frânt pe roată
Acolo într-o dimineață…

Ce dragi îmi sunteți, Munții mei,
Ce dragi îmi sunt de-acasă Moții,
Mă simt legat de voi, de ei,
Ca stelele de bolta nopții!

 

 

 

@Nicolae- Nicoară Horia

Blogul autorului: http://duminicale.blogspot.ro/

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s