Munții, Moții…
Autor: Nicolae- Nicoară Horia
Vă port durerile sub tâmple
Cu toate gândurile voastre
Şi-adeseori întreg se umple
Cuvântul meu de zări albastre.
Cât de departe sunt de voi,
Dar îmi sunteți atât de-aproape!
Mereu mă cheamă înapoi
Același murmur sfânt de ape
Acolo-n Țara transilvană,
În care mi-a rămas devreme
Copilăria mea orfană
În focul sacru din poeme.
Ca dorul puilor de cuc
De mamele adevărate,
Cat de curând o să mă duc
Să-i vindec rănile uitate
Şi dac’o fi s-adorm vreodată
Prea obosit de-această viata
Să-mi puneți trupul frânt pe roată
Acolo într-o dimineață…
Ce dragi îmi sunteți, Munții mei,
Ce dragi îmi sunt de-acasă Moții,
Mă simt legat de voi, de ei,
Ca stelele de bolta nopții!
@Nicolae- Nicoară Horia
Blogul autorului: http://duminicale.blogspot.ro/
Despre M a r a m u r e s 