Vârcolacul- Mitologia Maramuresului (XIII)

Mitologia Maramuresului (XIII)

Autor: Dorin Ştef

 

 

Vârcolacul

eclipsa
eclipsa

“Umblă destul de repede, ca şi câinele, manifestându-se în apariţii nocturne. El rupe hainele celui întâlnit, uneori fără să-l atingă. De regulă umplă nouă hotare, iar când revine, se aşează pe vraniţă şi bate ca şi câinele (…). Dacă este lovit, fuge şi revine. Dacă este ucis se preface în om” (Pamfil Bilţiu, 1999: 46).

Potrivit lui Eliade (1970: 26), legendele şi credinţele populare privind vârcolacii se explică printr-un proces de folclorizare, adică prin proiectarea în lumea imaginară a ritualurilor concrete, fie şamanice, fie de iniţiere războinică.

După Herodot (IV, 105) neurii se transformau în lupi în fiecare an. Această periodicitate ridică posibile ceremonii anuale, în timpul cărora se îmbrăcau piei şi se purtau măşti de lup.

Anumite cazuri de transformare a individului în carnasier se pot explica prin supravieţuirea iniţierilor spontane; este vorba de un fenomen retardar, un fel de redescoperire spontană a scenariilor rituale perimate sau complet transformate.

@Dorin Ştef

Blogul autorului: http://dorinstef.blog.com/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s