Boboteaza și Crăciunul Bătrân în Maramureșul Voievodal

Mariuca Verdes
Mariuca Verdes

Boboteaza și Crăciunul Bătrân în Maramureșul Voievodal

Autor: Măriuca Verdeş

Trăiesc într-un loc în care Dumnezeu a îngăduit să se mai păstreze fărâme dintr-o lume trecută, dar cu un grai nescris și puternic, în care suntem înfrânaţi de la voia noastră spre a ne supune anumitor rânduieli, cum ar fi cea a sărbătorilor de Boboteză și cea a Crăciunului Bătrân, care își au poveștile lor, nefiind trecute cu vederea de oamenii care au fost învăţaţi de cumnicuţi de împortanța lor spirituală.

În ajunul Bobotezei feciorii se întrec și astăzi în năzdrăvănii, reuşind să le facă griji și gânduri fetelor de măritat. În această noapte li se iau porțile dacă nu le păzesc părinții sau ele, fiind duse în diferite locuri unde te aștepţi mai puţin, sau se mai fac methehăi (moș și babă) celor care ies din rânduiala satului prin comportament, așa cum se facea și pe vremea străbunicilor mei. Methehăii sunt așezaţi în locurile principale din sat, astfel ca atunci când merg oamenii la biserică pentru sfințitul apei să poate fi văzuți de întreg satul. La acest methehău i se adaugă o scrisorică pentru a şti lumea cui i s-a pregătit, motiv pentru care se aștern zâmbete pe chipurile oamenilor, care se întrebă cine a fost autorul. Pe vremea bunicilor acestă rânduială nu era doar de Bobotează ci și de Anul Nou.

Un alt obicei este strigatul din coastă, care este specific Văii Cosăului. El constă în faptul că se adună feciorii satului la un loc pentru a alege fetele care trebuie pomenite, fie ironic pentru fetele care nu se pot mărita, alegând ei un anume fecior care și el, la rândul lui nu se poate însura, fie de bine pentru fetele care urmează să se ia la olaltă cu un anume fecior din sat, anul care vine. Alegeau dealurile cele mai înalte care poartă numele de “Vârfu’ Tânjenului” sau “Coasta Rusului”, o parte meregeau pe un deal iar ceilalți pe celălalt. Strigatul acesta de la unul la celalat, răsuna în întreg satul.

Găzdoaia casei apare din nou în centrul atenţiei, ca și la celealte sărbători, fiind considerată un stâlp important al casei, deoarece ea pregătește tot ce este necesar pentru a pune casa în rânduiala cuvenită, de la mese îmbelșugate până la curăţenia desăvârşită. Se mai îngrijește și de crucea care se face pentru întâmpinarea preotului, prin punerea într-un buchet a unei cruci alături de busuioc, spice de grâu și o lumnină, toate fiind învelite într-un ștergar alb, ţesut în theară. Pe Valea Marei preotul este așteptat de bărbatul sau coconul cel mai tânăr din casă, care stă la poartă cu lumnina aprinsă. Cum fiecare casă își are rânduiala ei transmisă din generaţie în generaţie, fiecare pregăteşte crucea după cum s-a obişnuit, astfel că sunt persoane care mai adaugă și câte un fir, două de cânepă.

Rămânând tot la ajunul Bobotezei, în satul Călinești, se mai păstrează și astăzi un obicei frumos, pe care timpul și modernismul nu a reușit să îl îngenuncheze. Satul este împărţit în două de râul Cosău fapt care a dus la un obicei rămas din bătrâni și anume că preotul vine la sfinţirea caselor în două zile, astfel: în ajunul Bobotezei se sfinţesc casele de dincoace de râu, unde preotul este așteptat cu mâncare de post, în special hribe, curethi împlut cu hribe, plăcinte sau poame uscate iar ceilați, de dincolo de râu, în ziua de Bobotează, se pregătesc din timp cu preparate de dulce, cu coaste și cârnaţi. În ceste două zile porţile sunt deschise pentru a-i primi și a-i servi cu bucate alese atât pe preot, cât și pe cruceri, cum li se mai spune celor care sunt prieteni, vecini, neamuri care vin a “săruta crucea”.

Tiralexa este un obicei de care se bucură atât coconii cât și gazda casei care este urată pentru anul care vine. Prin unele sate s-a renunțat la acest obicei dar nu peste tot. În satul Mânăstire spre exemplu, găsești și astăzi coconii care umbă în faţa preotului cu Tiralexa. Nu cu mult timp în urmă, nucile și merele erau aruncate pe jos pentru a putea strânge fiecare cât poate de mult atât de Crăciun și Anul Nou, cât și de Bobotează.

În ziua Bobotezei femeile pregătesc într-un oluț apă ne’ncepută, adusă de la un izvor, cu o parte din ea se spală fetele înainte de a merge la biserică. În dimineața acestei zile vezi graba femeilor pentru a ajunge cât mai repede la biserică în dorința de a prinde un loc bun pentru sfințirea apei. Mulţimea de oluțuri sunt scoase în evidență fie prin diferite fire de ață colorate care sunt legate la gura oluțului, fie prin busuiocul care iese din apă, toate acestea crează un peisaj cu totul aparte. Locul unde sunt așezate subliniază cât de importantă este această zi pentru săteni, acum apa nu mai este privită ca un simplu şi banal lichid, ci este considerată o apă vindecătoare, care este folosită ori de cate ori este necesară în familie, bându-se din ea de trei ori pe inima goală.

Ajungând la ajunul Crăciunului Bătrân, care este sărbătorit prin aceleași rânduieli ca și cel cu doisprezece zile înainte, acesta este încununat de Ziua tuturor Ionilor. Asfel colindul așteaptă un nou timp al lui!

@Măriuca Verdeş

Anunțuri

3 gânduri despre “Boboteaza și Crăciunul Bătrân în Maramureșul Voievodal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s