Ajunu’ Sfântului Vasile

Mariuca Verdes
Mariuca Verdes

 

 

 

 

 

 

 

Ajunu’ Sfântului Vasile

Autor: Măriuca Verdeş

Sara de ajun a Sfântului Vasile este una a semnelor, în care îțî poți da seama cum se va desfășura anul care vine.

Pentru început, se spune că este bine să te pregătești pe tine însăţi, împăcându-te cu anul care tocmai a trecut și pregătindu-te pentru cel care va veni. Pe urmă se face o îmbăiere cu apă neîncepută de la izvor, în care se puneau bani de argint dacă aveai și o crenguţă de brad. Se spune că este bine și să sari peste foc sau jar pentru a fi ferit de orice rău.

După ce te-ai rânduit pe tine trebuie să te impaci cu toată lumea, să dai înapoi tot ce-ai împrumutat pentru ca anul care vine să te găsească pregătit pentru un nou drum.

Rânduiala casei este foarte importantă, femeia are un rol împlinitor deoarece ea este cea care se ocupă de bunăstarea gospodoriei prin felul în care gândește și cum le rânduluiește pe toate. Masa trebuie să fie bogată, plină cu bucate, fiind zi de dulce și nu de post cum a fost cea din în ajunul de Crăciun. Focul trebuie păzit toată noaptea pentru a rămâne aprins în vatră.

Dacă în ajunul Crăciunului se primeau la colindat pruncuți, coconi, cocoane, acum este o altă rânduială şi anume, se aşteaptă ca primii care vor trece pragul casei să fie coconii, care sunt considerați aducători de bine şi de belşug. Ei vin la casa omului cu pluguşorul, sau cu jocul caprei. Coconii își cară cu ei și zgiciul (biciul), întrecându-se pe uliţe în împuşcături. Multe gazde stau ascunse la geam pentru a vedea cine vine prima dată la urat pentru noul an. Dacă văd că sunt cocoane nu le deschid ușa, așteptând până când vin coconi.

Seara aceasta este încununată de diferite momente umoristice. Fetelor de măritat li se mai fură porțile de către feciori, aşa că de multe ori părintele trebuie să păzească poarta toată noaptea pentru a nu fi de râs în sat, mai ales că de cele mai multe ori acestea sunt aruncate pe râu sau ascunse în așa fel încât să nu le găsească repede.

Mai era obiceiul ca fetele să se adune și să se ducă în timpul nopţii la un gard împletit din nuiele şi să lege fiecare, cu ață de culoare diferită, câte un par pentru a vedea cum o să le arate bărbatul. A doua zi, până-n ziuă, se duceau să vadă ce și-au ales și se făceau multe glume pe seama a ceea ce descopereau, deoarece se crede că aşa cum arată parul ales, aşa va fi şi viitorul soţ.

Un alt obicei era acela de a pune într-o oală apă la fiert. În acest timp fetele și feciorașii făceau dintr-un aluat niște plăcintele mici purtând numele de boţi. Apoi scriau pe o hârtie câte un nume de fată (în cazul băieților) sau de băiat (în cazazul fetelor) şi le introduceau în acel boț, după care îl puneau la fiert în apa pregătită în acest scop. Când apa începea să clocotească fiecare participant scotea cu o lingură câte un boţ la întâmplare iar numele găsit înăuntru lui era considerat a fi al celui cu care se va căsători.

Se adună și astăzi fete cu feciori, sau doar feciori la unul dintre ei acasă pentru a face un metehău. Sunt sate în care li se spune moși și/sau babe. Merg în șură, iau niște haine netrebuincioase care sunt umplute cu fân, în formă de babă sau moș. Pe lângă această înfăţișare li se mai adaugă o scrisorică sau o poezie satirică la adresa celor neînsurați, leneşi, răi sau mândri, cum ar fi:

“Că io zin de departe

Şi mi-s hainele-ntinate.

Fă bine și te scoală,

Şi hainele mi le spală.

Dacă bine li spăla,

Oi zini și te-oi lua!”

Când nu îi vede nimeni merg și așează metehăul în locurile principale ale satului, în special în vârfurile cele mai înalte ale copacilor, apoi taie crengile de la poale ca să nu se poată urca în el cel vizat pentru a coborî moșu’ sau baba.

Astfel această noapte trece pe nesimțite, rămânând amintirile frumoase pe care le purtăm cu noi, în minte şi în suflet, o viață întreagă.

 

@Măriuca Verdeş

 

9 gânduri despre “Ajunu’ Sfântului Vasile

  1. La multi ani, Dan, si tuturor celor ce ne bucura cu scrierile lor pe blogul tau !

  2. Cuvântul

    În tine se măsoară cuvântul,
    Rostit şi-mpărţit în idei,
    Singur îşi trece, ca vântul,
    Puterile, printre frunze şi lei.

    Ascultă-l, şi primeşte-l cuminte,
    Ca un dar făgăduit,
    Cum ploaia seminţelor simte
    Sărutul nepreţuit.

    Şi nu-l lăsa să rătăcească-n fiorduri,
    Printre îngheţate dorinţi,
    Sau prins în războinice corduri,
    Departe de buze fierbinţi.

    @copyright – A. Răduţ, 2013
    (din vol. „Anotimpuri”)

  3. La multi ani tuturor! Anul 2014 sa insemne pentru acest blog inchinat culturii mai multi colaboratori, cititori si comentatori. Sa ne cunostem mai bine printr-o atitudine respectuoasa si sa ne respectam dupa ce ne vom cunoaste bine!

  4. În primul rând felicitări încă o dată pentru acest blog minunat.
    Şi fiindcă suntem în prag de an nou, La mulţi ani !, frumoşi şi buni. Şi un an nou plin de realizări, succese şi bucurii ! Şi sănătate. Multă, multă sănătate !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s