La noi în sara de Crăciun

Mariuca Verdes
Mariuca Verdes

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La noi în sara de Crăciun

Autor: Măriuca Verdeş

Satul cel bătrân de pe valea Marei sau a Cosăului, în sara de Crăciun primește o altă înfăţișare, atunci când răsună de colinde, scoţând în evidenţă faptul că satu’ este viu. Această sară a Crăciunului încă este văzută ca fiind ceva sacru, scăldându-se între real și ireal.

Găzdoaia pregătește din timp cele necesare pentru această seară, de la casa curăţată și îmbrăcată în hainele de sărbătoare, până la bucatele de pe masă, știind că nu trebuie să o prindă pruncii care zin a colinda cu lucrul neterminat. Bărbații sunt cei care se ocupă de gospodărie, pregătind lângă sobă lemnele necesare pentru a păstra focul viu. Mai sunt gospodari care pregătesc stolnicul așeazând sub masă un braţ de fân sau otavă, un pumn de grâu și un ou, legând masa cu un lanț. După credințele strămoşilor, gândul este acela de a fi anul bogat şi familia unită. Pe masă se mai așează un colac, o sticlă cu vin care amintesc de jerfirea Mântuitorului, plus alte bucate alese de găzdoaie.

În această noapte satul nu are odihnă, el scoate până-n zori cete de colindători care au un singur gând și anume acela de a vesti an de an nașterea Mântuitorului.

Colindatul în Maramureș se face tradiţional, de regulă prin intermediul unui grup, denumit frecvent “ceată”.

Pruncii micuți sunt cei care vestesc pentru început, într-un strigăt, vestea naşterii Mântuitorului. Ei pleacă a colinda pe la ujină, însoțiți de câte un adult, care îi învață rânduiala cuvenită de care vor ține seamă toată viața. Spre exemplu, se colindă afară la uşa gazdii, pruncii de parte bărbătească sunt cei care intră mereu prima dată în casa gazdelor urmați de fete. Ei vor intra în casă la strigarea gazdei (“Haidați în casă”) unde vor fi răsplătiți pentru colind, iar atunci când ies din casă, încheie cu o urare şi anume “ S-ajunjăți gazde, multe sări frumoase. Ca sara din ia’ sară, șî ca zâua de mâni”.

Dacă prima dată au plecat pruncuții, acum este vremea coconilor să facă acest lucru. Ei se grăiesc cu câteva zile sau săptămâni înainte pentru a forma acea ceată, stabilind locul în care se adună toți pentru a porni la colindă. Astfel pornesc dintr-un punct, ajungând la sfârşit tot în acelaşi punct, efectuându-se un cerc. Doar aceste două cete sunt răsplătite pentru colinda lor cu ce crede gazda de cuviință, cu ce are el mai bun. Nu demult toți colindătorii erau răsplătiți cu mere, nuci sau colăcuți, astăzi sunt puțini cei care mai procedează astfel. Această răsplată era legată de mai multe credințe, unul ar fi că nu ieşisem încă din post, pe urmă făina de grâu era folosită doar la sărbători, mărul ne amintea de căderea în păcat a lui Adam și a Evei iar acum prin nașterea Mântuitorului eram răscumpărați, iar nuca dacă o despicăm în două apare semnul cruci care aminteşte de jerfirea Mântuitorului pe cruce.

Colindul este urmat de ceata de feciori cu fetele care merg a colinda de la unul la altul. Ei se alegeau când mergeau feciorii la fete sara. Odată ce fata și-a ales băiatul, ea se pregătește pentru această seară cu bucate care îi scot în evidență hărnicia, dar şi cu hainele frumos rânduite pentru a evidenția frumusețea exterioară. Sunt cete care merg a colinda cu taraful local care este format din ceteră, zongură și dobă pentru a înfrumuseţa și mai mult această sară.

Următoarea ceată este a celor luați la olaltă (căsătoriți). După ce au primit o parte din colindători, se adună și ei în ceată colindând de la unul la altul, neamuri și prieteni, lăsându-i pe alți din familie să aştepte colindători, de regulă bătrâni, care se pornesc a colinda şi ei abia după ce se întoarce cineva din familie, pentru a aștepta în continuare colindători.

Tot în ajunul de Crăciun apar feciorii care se adună an de an pentru a juca o piesă de teatru popular cu o temă sacră numită Viflaim. Aceștia se deghizează în diferite personaje. Această piesă de teatru o joacă la biserică unde se adună satul la slujbă.

Fiecare ceată se bucură de această sărbătoare în felul lor. Dacă coconii fug de mascații care umblă pe ulițe, feciorii se bucură de compania fetelor iar bătrânii de colinde specifice vârstei.

Se spune prin aceste locuri că atunci când colindul va muri se va sfârși lumea. Acest lucru ne face să cinstim cum știm mai frumos nașterea Mântuitorului, dându-ne o nouă șansă an de an de a ne naște din nou.

 

@Măriuca Verdeş

 

Anunțuri

Un gând despre “La noi în sara de Crăciun

  1. Incercarile tale de a face generatia noua sa pastreze traditiile dau roade vizibil si asta pentru ca ai devenit pionul principal, model pentru cei de seama ta dar si pentru cei mai mici.Te implici cu multa dariure in toate activitatile de acest gen si le incununezi cu succes. Felicitari, Mariuca!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s