Povestea poemelor ce se voiau scrise

Doina Randunica Anton
Doina Randunica Anton

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Povestea poemelor ce se voiau scrise

 

 

 

Autor: Doina Rândunica Anton

 

 

 

 

 

 

Fiecare poem nescris ridica în interiorul meu un zid.

Îmi puneam scara ca să ies ziua

ca dintr-o capcană ascunsă în pădure.,

dar ieşeam la drum cu povara lui cu tot…

Mă durea fiecare pas,

mă dureau gura şi ochii înmărmuriţi

în frigul iederii ce se agăţa nepăsătoare

de crăpăturile lui…

La capătul zilei,

un şarpe galben culegea ultimile raze

din culcuşul meu zidit…

Inima se întindea ca un arc

să-l gonească spre o noapte

ce nu ne putea atinge..

Apoi îmi şoptea despre

graţia vântului ce se strecura peste tot,

despre pieptul tău ce strălucise

o clipă, aplecat peste iarba cosită,

despre cerul care a împletit cascada

cu tot părul luminii,

despre ochii tăi împărtăşindu-se cu dorul ..

Şi fiecare gând se transforma într-o piatră,

şi-apoi pietrele ridicau ziduri

ce respirau o dată cu mine.

Strânsă într-o zidire vie şi continuă,

am săpat cu unghiile hieroglife ,

ca nişte descîntece de viaţă şi de moarte..,

pe zidurile surori

ce s-au prăvălit într-o bună dimineaţă,

sub forma unor poeme tulburătoare,

la picioarele tale..,eliberându-mă…

 

 

 

@Doina Rândunica Anton

Blogul autoarei: http://randunicainzbor.wordpress.com/

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s