Din neguri de timp, uitate (12)

Lia Muresan
Lia Muresan

 

 

 

 

 

 

 

Din neguri de timp, uitate (12)

 

 

 

 

 

Autor: Lia Mureşan

 

 

Fiind pentru prima dată la nuntă, am fost curioasă ce se întâmpla în biserică. Am intrat ţinând-o de mână pe Marinuţa. Cum nu înţelegeam mare lucru din ritualul religios, am ieşit. La poarta bisericii erau ceteraşii, fetele şi feciorii. Jucau învârtita şi strigau strigături în ritmul arcuşului tras de Petreuşii din Glod.

Pătru lu’ Andraş, uitându-se spre grupul de fete a-nceput a striga versuri mai glumeţe:

„A me’ mândră-i mânioasă

De ce i cămeşa groasă.

Cine dracu îi de zină

Dacă nu şti toarce inu’?

Pă cămeşă trebe-a coasă,

Da’ mândra me-i somnoroasă;

Pă cămeşă trebe lucru,

Da’ ie doarme ca butucu’.

J’aba şede jos şi zdiară

Dacă nu şti pune tiară;

Şi-o pus tiara după casă

Cine-a tre’ pă drum să ţasă;

N-are iţă, n-are spată

Şi-o rămas nemăritată.”

Din grupul fetelor i-a răspuns Ioana Varvari lu’ Colojvar :

„Când s-o-nmuie’ ptiatra

T-i-nsura şî tu Andra’!!!

Hai, ziniţi să ne vedeţi,

Numa nu ne dioteţi,

Că ni-s poalele cam scurte

Şi ne-om diote cam multe.”

Un fecior din satul vecin, care-o peţise pe Irina a-nceput şi el :

„Mni să mărită mândra

N-am la cine me’ sara

Şi să ziu dimineaţa.

Să-nsoară ş-un văr de-a mneu,

Mâni, alaltă, mă-nsor eu.”

Când în biserică cununia religioasă s-a încheiat, Irina cu Toader alături au venit spre poarta bisericii. De aici, au fost încadraţi de druşte şi nănăşi. Alaiul odată refăcut, la fel ca la venire, ne-am îndreptat spre casa Tomşii unde avea loc petrecerea de nuntă. Şi, la fel ca la venirea spre biserică, feciorii au strigat şi au cântat în ritmul ceterii:

„Tu Iri’ aşe ii zău!

Că după Toaderu’ tău,

La multe le pare rău,

Da’ mai tare la Ana

C-o gândit că l-a lua,

S-o gândit că doară, doară,

Până-o văzut că să-nsoară.”

„Tu Irină cu cunună,

Bună-i mnierea, tare-i bună,

Amară a hi peste-o lună.

Bună-i mnierea-n cununie,

Da’ amară-i pă vecie.”

Ajunşi la Tomşa acasă, alaiul de nuntaşi a fost aşteptat de socăciţe. Lelea Ioană a Lalului şi Ilişca Florii, stăteau la portiţa de la şatră. Ilişca ţinea-n mână un blid cu grâu. Când ne-am apropiat, au luat în pumni grâu şi l-au aruncat peste miri şi nuntaşi strigând:

„Ţâpăm grâu şi nu ovăz,

Irina-i din neam ales,

Nici Toader nu-i stin din şăs;

Ţâpăm grâu si nu săcară,

Toader-i de ziţă rară,

Irina-i floare de vară.

Ţâpăm grâu din tălgerel

Toderuţ-i frumuşel

Şi Irina ca şi el.

Ţâpam grâu din farfurie

Toader-i de ominie

Irina-i aşe să hie!

Ţâpam grâu într-aurit

Irina-i floare din rât.

Ca şi grâul cel curat

Să le hie traiul dat.”

Alaiul a înconjurat socăciţele, feciorii şi-au luat pălăriile în mâini ridicându-le peste capete pentru a putea prinde grâul. Apoi fiecare a luat grâu din pălăria cea mai apropiată şi l-a aruncat peste Irina şi Toader zicând de trei ori: „Noroc!” Apoi în cor:

„Holdă mândră şi rodită,

S-aveţ’ viaţă fericită.

Câte grăunţă în clop

Atâţia prunci cu noroc!

Tu mnire şi tu mnireasă

Bucurie multă-n casă.”

Apoi au luat locul socăciţelor, lelea lu’ Colindau, mama lui Toader cu lelea Ilişca, mama Irinii. Şi-n timp ce aruncau peste miri cu grâu, mama mirelui striga:

„Zî-m’ ceteraş mai cu drag,

Să deschid portiţa larg

C-o sosât cine mni-i drag.

Şi oi pune-o după masă

C-o zinit găzdoaie-n casă.

Eu ţâp grâu, nu ţâp săcară

Irina-i de ziţă rară,

Toader-i de ominie

Şi Irina aşe să hie.”

La rândul ei, mama miresei a strigat :

„Floricică fir de iarbă,

Să trăieşti, Irină dragă!

Un’ te duci, să-ţi hie bine,

Dumnezău hie cu tine

Să nu mă faci de ruşine!

Irinucă, fătu’ mneu,

Ascultă ce îţi zâc eu:

Bărbatu’ dacă te-a bate

Nu-ţ’ lua hainele-n spate,

Pân’ la mine-i departe;

Şi de-ai ave’ puţânele,

Până la mine-or hi grele!

Să asculţi de soacră-ta

Batăr unde te-a mâna,

Din pticioare să meri iute,

Din gură să nu zâci multe;

Din pticioare să meri tare,

Învată să ai răbdare.

De-a zâce să calci în foc,

Calcă, că-i ave noroc,

De-a zâce să calci în pară

Calcă, că-i ave tihneală.

De-a hi bună, bine-a hi,

De-a hi ră, rău îi trăi,

Că bărbatu’ nu ţi-i frate

Să gândeşti că nu te-a bate,

Nici soacră-ta nu ţi-i mamă,

Să gândeşti că nu-l îndeamnă

Să-ţi mai tragă câte-o palmă.”

După ce-au terminat cu strigăturile, lumea s-a aşezat la mese, a început petrecerea ce avea să ţină până-n zori.

@Lia Mureşan

Blogul autoarei: http://rolia2012.wordpress.com/

 

Anunțuri

3 gânduri despre “Din neguri de timp, uitate (12)

  1. Frumoase traditii de nunta, iar drustele sunt sufletul, din ce am vazut .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s