Breviter

Breviter

dsc01094Breviter de Aurel Sasu, Editura Limes, 2004, coperta de Cristian Cheşuţ.

Aurel Sasu, ns. în 1943, cadru didactic universitar la Cluj, eseist, critic literar, traducător, istoric literar, laureat al mai multor premii autohtone pentru scrierile sale.

Breviter, cu subtitlul Întâlniri cu mine însumi, este un volum de eseuri despre oameni, despre faptele lor relevante, adesea despre conjuncturi care nu depind de noi, cei mulţi şi mărunţi. Evident, pe lângă incursiunile în lumea deciziilor politice care ne influenţează viaţa la nivel planetar, fără a fi întrebaţi, consultaţi, nici măcar informaţi corect, coborârea în lumea fascinantă a autohtonismului cultural (şi nu numai), relevă cunoaşterea intimă a problematicii, de multe ori chiar înţelegerea superioară a unor gesturi săvârşite în situaţii limită.

Încă de la primul titlu, Două destine, cititorul poate aprecia calitatea informaţiei necosmetizate, scuturată de praful istoriei şi readusă la locul ce i se cuvine- de altfel aceasta pare a fi una dintre constantele cărţii. Interesant este că despre personajele eseului- Nicolae Malaxa şi Max Ausnit– susţinători ai nazismului pe plaiurile mioritice, dar şi despre alte personaje marcante ale epocii, tocmai citesc o carte excelentă a lui Constantin Ţoiu, un autor pe care îl recomand cu căldură. Scurtul text al autorului clujean este interesant nu doar prin relevarea acţiunilor şi destinelor istorice ale celor doi multimilionari nevoiţi, după sfârşitul războiului, să ia calea exilului, dar şi prin posibilitatea ce o lasă înţelegerii corecte a acţiunilor urmaşilor acestora.

Nu lipsite de interes sunt incursiunile în miezul unor evenimente cu impact planetar: atacul terorist de la Turnurile gemene, războiul antiterorist, debarcarea lui Sadam, prefigurarea crizelor globale, etc. Dar aplecarea asupra unor situaţii complicate din trecutul cultural autohton sunt fără îndoială cele mai interesante pagini ale volumului, relevând contactul intim al autorului cu domeniul menţionat. Exemplul grăitor, dar nu singular, este cel adus în discuţie de O contrafacere pioasă, unde este analizat- fără a încrimina protagoniştii din tabăra învinsă, cazul publicaţiei Glasul patriei care a apărut între 1955 şi 1972 în Berlinul de Est şi care se adresa exilului românesc. În opinia autorului suntem în prezenţa unui caz tipic de „închisoare cu program de voie”, unde au activat- mai mult sau mai puţin benevol sau convinşi, exponenţi de seamă ai condeiului autohton, martirizati de acelaşi regim care acum le punea la dispoziţie pixul şi foaia reabilitării. La Glasul patriei au activat nume precum N. Crainic, R. Gyr, N. Crevedia, V. Carianopol, etc., alături de reprezentanţii noii lumi, într-o armonie aparent ideală şi reală.

Eseurile lui Aurel Sasu nu sunt doar incursiuni ale intelectualului într-o lume inacesibilă omului de pe stradă, sunt şi lecţii despre ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă sub ochii noştri adumbriţi de vălul poveştilor fără sfârşit şi fără conţinut care ne transformă în purtători de baston alb într-o lume asaltată de sisteme de informare tot mai accesibile şi sofisticate.

Scris de cărţi faine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s