Pădure nebună

Lia Muresan
Lia Muresan

 

 

 

 

 

Pădure nebună

 

 

 

 

 

Autor: Lia Mureşan

 

 

 

în noapte de toamnă, plâns-a pădurea

după frunzişu’ luat de vânt, dus aiurea.

intrată în iarnă cu crengile goale,

se credea pierdută; tânguia a jale.

 

pădure, tu fă-i dorului meu ascunziş

printre castanii prădaţi de frunziş

când rătăceşte în nopţile cu lună

şi nu te mai tângui, pădure nebună!

 

las dorul şi umbra mea să te-aştearnă;

să nu te mai jeleşti în noapte de iarnă!

vântul adie, în curând va fi primăvară,

şi înmuguri-vor, pe crengi frunze, iară.

 

nebună pădure, pădure nebună,

ridică-ţi crengile şi priveşte la lună!

pe boltă, fără ţintă, rătăceşte agale,

scăldând în argint potecile tale.

 

 

@Lia Mureşan

Blogul autoarei: http://rolia2012.wordpress.com/

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s