Semper Fidelis

Semper Fidelis

SONY DSC Semper Fidelis de Aristide N. Popescu, Editura Albatros, 1981, cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu- Buşulenga, reproduceri alb-negru după lucrări de artă plastică şi fotografii cu personalităţi.

Pretextul acestei cărţi este o istorie a reprezentărilor umane despre câine în diverse ipostaze, de-a lungul neterminatei călătorii a omului din cele mai vechi timpuri până în prezent. Dar cum istoria umanităţii este în esenţă o istorie a culturii, vom constata, surprinşi oarecum, că autorul ne conduce printr-o lume fascinantă, în care marile creaţii ale omenirii ne sunt prezentate cu har, demers în care câinele- înger păzitor sau demon înfricoşător- este, după cum spuneam, doar un pretext bine ales.

Ambivalenţa reprezentărilor acestui patruped cu suflet mare însoţeşte istoria omenirii şi, se pare, nici în prezent nu ne-am hotărât dacă suntem în prezenţa unui factor pozitiv sau negativ. Dar tragismul acestui zbucium interior combinat cu tragismul specific condiţiei umane a dat naştere unor reprezentări artistice şi culturale de mare efect, de la simple reprezentări grafice insinuate pe pereţii peşterilor preistorice, la marile opere ale antichităţii şi ale celorlalte etape ale devenirii umane. Dacă doar poveştile unui Adonis, Acteon ori Cefalus– retălmăcite iar şi iar de un Pausanias, Apollodor, Ovidiu, Tiţian, Ion Brad, Aurel Baranga, Bion, Theocrit, Ronsard, Doinaş, Shakespeare, Rubens, etc. ne-ar fi fost prezentate şi tot ar fi fost o desfătare să parcurgem filă cu filă această carte.

Citind-o, am avut puternica impresie că autorul militează pentru o nouă Renaştere, o nouă descoperire a artei plastice, a literaturii, dramaturgiei antice, cu accent pe cele două centre fantastice de cultură: Grecia şi Roma. Ca o continuare firească, marile spririte ale Evului Mediu, Renaşterii, ale epocilor ce le-au urmat, reinventează miturile şi legendele antice, le îmbracă în haine noi, mai moderne, prelungind astfel spre nemurire marile mirări, marile întrebări şi mereu surprinzătoarelor răspunsuri antice. Nu poţi trece indiferent pe lângă cartea lui Aristide N. Popescu, descoperi că începi să înţelegi ce a vrut să transmită vreun renumit pictor, sculptor sau poet atunci când a schiţat o anume scenă, sensurile aparent pierdute ale miturilor păgâne, ale legendelor marilor civilizaţii prind din nou viaţă, gesturi, automatisme, simboluri au din nou înţeles. Şi descoperim astfel un tezaur comun al umanităţii pe cale a fi pierdut, ascuns de faldurile trepidantului şi virtualului azi, zeu nemilos al banului şi a grabei fără sens.

Scris de cărţi faine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s