Binecuvântata amintire

Binecuvântata amintire

DSC02064Editura Grinta, 2012, ediţie coordonată de Felicia Iuga şi Vasile Muste, volum dedicat memoriei lui Ion Iuga, printre primii poeţi ai Maramureşului care a reuşit să se afirme cu o voce distinctă, amintind de nordul misterios şi voievodal. Au lăsat posterităţii câteva rânduri despre poet o seamă de mânuitori ai condeiului care pe parcursul vieţii s-au intersectat cu el, printre care George Anca, Fănuş Neagu, Iulian Neacşu, Mihai Ungheanu, Augustin Cosmuţa, Mircea Micu, Nicolae Prelipceanu.

Nu-i lucru simplu să aminteşti despre un confrate plecat între timp în alte lumi. Să retrăieşti întâmplări sau doar clipe alături de un om pe care poate l-ai preţuit în viaţă, poate mai puţin. Dar în momentul în care între cei plecaţi şi cei rămaşi se trage o linie, ramân amintirile esenţiale, rămâne doar ceea ce contează. Aşa se face că majoritatea celor care au contribuit la realizarea acestui volum amintesc două elemente definitorii despre cel care a fost omul şi poetul Ion Iuga: dragostea sa pentru Doina eminesciană şi modul în care aceasta s-a manifestat în diverse împrejurari, de multe ori sfidând cutumele epocii trecute, respectiv conştiinţa propriei valori exprimată prin versuri intrate de-acum în folclor: Sunt cel mai frumos bărbat din nord….da, probabil că la ora când aşternea aceste rânduri era cel mai frumos exponent al Maramureşului voievodal, vocea cea mai clară, autentică, originală, posibil un deschizător de drumuri, un căutător al gloriei pe străzile întunecate ale capitalei.

Ca un palid ecou al vieţii poetului în Bucureştiul mijlocului de veac XX, răzbat până la noi descătuşările sale în diverse situaţii când, amintindu-şi de locurile natale, Ion Iuga sfida (iarăşi şi iarăşi) bunele maniere ale seniorilor scrisului autohton, ţâpurind, dând cu cuţâtu’n ptiatră, răscolind amintiri şi prăbuşind sentimente înăbuşite… căci poetul, rupt, sfâşiat, precum zadiile de pe Valea Izei între două lumi deopotrivă de acaparatoare, nu avea cum să trăiască altfel exilul bucureştean decât cu patimă. Apoi, după câte o astfel de repriză pasională, se întorcea la cinematografele lui, acolo unde selecţia filmelor ce rulau pe fondul cenuşiului cotidian al vremii i-au adus o nouă faimă, cea de tămăduitor de suflete rebegite de dorinţa de a şti, de a vedea, a iubi şi a înţelege lumea în care se trăia. Aşa se face că la Cinematograful lui Iuga, se puteau viziona filme bune, se puteau schimba impresii şi gânduri cu iz de mere ionathane, de pălincă şi poveşti medievale învăluite de ceaţă şi dragoste eternă.

Scris de cărţi faine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s