“Nu poţi să iei cu tine râul…”
Autor: Alexandru Dan
Nu poţi să iei cu tine râul
liniile apei
liniile din pietre
drumul acela pe care vrei să-l îngropi degeaba undeva
pentru că nu înţelegi că nu ai ochi în spate
şi te întrebi cine e mai static
eu sau această maşinărie din linii
şi totuşi, cine e mai veşnic?
*
(Totul în jur e format de linii de mişcare şi le observăm ca şi când ne aflăm fie în afara, fie, poate, chiar în inima sistemului. Serenitate introspectivă.
Suntem străini de aceste ultime manifestări; nu sesizăm motorul în virtutea căruia totul se mişcă.
Încercăm să ne facem străini şi de manifestările noastre fizice, dar să fim conştienţi de propriul nostru suflu generator.
Ne intrebăm: „Cine e mai static?” Şi lucrurile, şi oamenii au mişcarea lor monotonă. Omul observă: „Cine e mai veşnic?” Materia e perisabilă totuşi… „Eu vreau să fiu veşnic, vreau să-mi folosesc puterea din suflet…”)
Blogul autorului: http://alexandrudanromania.wordpress.com/
Un pic de atenţie la „mai veşnic”.
Unde doua lucruri nu sunt egale, intervine ironia (sau autoironia) 🙂
Nu vreau sa-l iau ci sa ma duc eu la el…