Lar- Mitologia Maramuresului (IV)

Mitologia Maramuresului (IV)

Autor: Dorin Ştef

Lar

Cioban din Giulesti, MM, 1921, credit foto Wikipedia
Cioban din Giulesti, MM, 1921, credit foto Wikipedia

Erou mitologic, prezent doar în colinde şi descântece; un păstor-domn, un bătrân înţelept, cu părul şi barba căruntă, care se retrage în munţi împreună cu turma lui.

Tradiţia ni-l înfăţişează în două ipostaze:

a) dornic să renunţe la turma de oi, însă oile îl imploră să nu le părăsească şi îi promit belşug în primăvara care vine (ciclul „coibanul sătul de oi”);

b) ameninţat de tâlhari cu moartea el nu protestează şi le cere doar să fie îngropat după datina păcurărească (ciclul „Mioriţa”): „Tâlharii la el viné / Şi din gură-aşe zâce: / – Dă-ne, Lar, tu oile, / Că tu de nu ni li-i da, / Pe tine te-om omorî. / El din grai aşa grăi: / – Pământ pe mine nu puneţi, / Numai dragă gluga me, / Fluieru’ după curé…” (Bilţiu, 1990: 9).

Acest apelativ (Lar, Lariu, du-Lar) îl regăsim preponderent în textele folclorice din Chioar, Codru şi Lăpuş, cu atributele de moş, bun, sânt (sfânt). În variantele creştinizate, este substituit cu Ionu-Sântionu, Sfântul Petre sau Dumnezeu („D-umblă-şi sângur Dumnezău”). Dealtfel, e atestat şi apelativul lăureasă, cu sensul de femeie de viţă aleasă, ceea ce îi întăreşte păcurarului Lar statutul de domn sau rege.

Din punct de vedere etimologic, s-ar putea să fie dubletul lui ler, cu atât mai mult cu cât şi lar e semnalat în refrenele colindelor. Mai puţin probabilă e apropierea de Lar, Lares (Larium, spiritele protectoare ale familiilor romane), ci mai degrabă de Lar, Lars, numele unor regi etruşti.

@Dorin Ştef

Blogul autorului:  http://dorinstef.blog.com/

Anunțuri

Un gând despre “Lar- Mitologia Maramuresului (IV)

  1. Nu știu cine poate dezvălui etimologia unui cuvânt atât de misterios când nu ai datele necesare, dar să te duci tocmai la etrusci ca să tălmăcești cuvintele astea e naivitate curată. Totuși, să zicem că poate fi lat. lares, niște protectori..ai turmelor pentru daci.

    Eu cred că limba albaneză ar putea da un înțeles dacă căutăm în dialectele lor vechi. Pe un alt blog am propus două albanisme care au toate șansele, zic eu.

    Unul ar fi adj. larë (pătat cu alb; pestriț) dn verbul laj (*lai, a spăla), un participiu substantivat care ar putea fi coradical cu adj.lai. O resemantizare spre om bătrân, om cu părul alb, nu poate fi decât .. foarte probabilă. La fel s-au format termenii următori: alb. plak (bătrân), gr. παλαιός (palaiós, “antic, bătrânesc”), Lit. pìlkas (gri) din IE *pl̥h₃- (“palid, spelb, gri”).

    Un alt coradical ar putea fi entopicul lariță (prigorie), o pasăre cu penaj pestriț, conform acestui blog:
    https://hroderic.wordpress.com/2015/10/05/laritele/
    larë (pătat cu alb; pestriț) https://en.wiktionary.org/wiki/lar%C3%AB

    Al doilea (posibil) coradical ar putea fi adj. lartë (sufixul adjectival -të: mishtë, carnal; artë, auriu sau aurit, etc.). Înseamnă ceva în sensul lui mare, înalt (eng.high), poate măreț. De aici și sensurile comune ale lui lar și lăreasă. Radicalul sursă ar fi *h₂el- (“grow, nourish”: eng.old; rom.holtei, oltă; lat.adultus, altus, etc. )
    Prin urmare, lar și lăreasă ar fi putut lua, prin derivare specifică traco-iliră, sensuri identice eng.old și lat.altus (“high, tall, grown big, lofty”).
    https://en.wiktionary.org/wiki/old#Etymology

    Am o intuiție puternică că lar, lăreasă, se aseamănă într-o oarecare măsură termenului daco-getic kaga, koga (sfânt; *Kogayon, gr. Kogaionon), surprins într-o inscripție în graiul grec antic de pe litoralul nostru, împestrițat cu multe cuvinte tracice, conform istoricilor antici. Vezi Ovidius Nasso, sau Sorin Olteanu, cel care a găsit acest tracic koga în raport cu un cult local al lui Heros.
    Etimologic a fost explicat de acesta într-un fel, prin rus.skazat (a spune), același semantism ca lat.votum, dar eu cred că poate însemna la origine mare, înalt, de la înălțime, deci sfânt, iar etimologic ar fi din aceeași sursă cu germ.hoch sau eng. high.
    https://en.wiktionary.org/wiki/%D1%81%D0%BA%D0%B0%D0%B7%D0%B0%D1%82%D1%8C#Russian

    vechi eng. hēah (“high, tall, lofty, high-class, exalted, sublime, illustrious, important, proud, haughty, deep, right”) https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/hauhaz

    Munților noștri Carpați li s-a spus și Caucasus în inscripțiile votive grecești și unele scrieri antice. Avem de altfel și un trib caucoensis, o regiune cu nume traco-gotic Caucalanda. Toate vin din morfemul *kew-, *kow- (“to bend, curve, arch, vault”), cu derivatul *kewk, *kowk (înalt; munte, deal)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s