Hanoracul roşu al lupului Ronin

Doina Randunica Anton
Doina Randunica Anton

 

 

 

 

 

 

 

Hanoracul roşu al lupului Ronin

Autor: Doina Rândunica Anton

Azi am trăit într-un anotimp total neprevăzut.

Adidaşii mei aveau şireturi roz, lupul Ronin îmi împrumutase hanoracul lui roşu, cu glugă, iar ploaia mi-a folosit picioarele cam 6 km pe nişte trotuare înfrunzite rombic, cubic, hexagonal. M-am simţit ca Alice în Ţara minunilor, doar că iepurele era acum un nor cenuşiu cu urechile pleoştite. Mă urmărea insistând să jucăm şah cu adolescenţii buimaci de pe strada pietonală…Nu aveam chef de rocade periculoase pe uliţa cu bombe întârziate…Aşa că m-am oprit pe o terasă aromată de o blue caffe fără prejudecăţi. Pe acoperişul de vis-a-vis, norul-iepure ronţăia din sfecla unui amurg năbădăios. Am băut cafeaua fără să pătez hanoracul, mi-am privit picioarele suple, dar înapoiate de ploaie un pic mai crăcănate (nu e bine să împrumuţi)… Mi-am privit şireturile roz ca nişte fluturi amazonieni şi am pornit spre casă fredonând „Si je t’ecris cette lettre….” Un huhurez albastru s-a cocoţat pe umărul meu stâng şi ud…

– De ce stai acolo? l-am întrebat..

– De frică..

– De frică?

– Nu îmi mai aud inima şi a ta bate atât de tare încât ajunge pentru amândoi…

Ce era să fac? De atâta empatie o să mă transform într-o bună zi în ceva ciudat şi întortocheat, şi foarte colorat… M-am desprins din blegeala clipei şi am început să ţopăi prin bălţi gingaşe şi prietenoase… Aburii aripilor ascunse bine sub blana lupului camuflat în roşu vertical, pluteau în jurul meu ca nişte parapante şparlite din rai… Între timp, huhurezul întremat a prins ultimul Montgonflier de seară… – Să-mi scrii…!

O stea căzătoare, fără voia ei, s-a agăţat de coada iepurelui -nor şi ţipurea de câte ori el încerca să se debaraseze de ea… Îmi semăna…

Pe scările de la bloc mă aştepta lupul Ronin… Mi-am scos hanoracul roşu, cu glugă şi l-am trecut pe Ronin prin sabia unui sărut neprevăzut… Ca de obicei a plecat îndepărtându-se de-a-ndăratelea, căci ochii mei luminau în adâncul ochilor lui…

Nu am intrat, ci m-am aşezat la o ţigară cu vecinul meu, foarte strong şi foarte strange, elegant şi obligat nevoie mare… Şi-a scos bricheta de aur, mi-a aprins ţigara şi a cutremurat cu un suspin tot sistemul planetar… Nu era decât El, Anotimpul neprevăzut şi-mi aparţinea de câte ori voiam eu… La mesaje mă voi gândi mâine… Nu se poate să nu fie vreun mesaj în apariţia lui neaşteptată… Neaşteptată? Oare? Dar şi mâine e o zi bună de artificii spectaculoase neuronale… Reţeaua palpitantă a comunicării transmite: „Je reve, je reve, je reve , je reve de toi…

@Doina Rândunica Anton

Blogul autoarei: http://randunicainzbor.wordpress.com/

Anunțuri

2 gânduri despre “Hanoracul roşu al lupului Ronin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s