La Baia Mare sunt…
Autor: Nicolae- Nicoară Horia
La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Când spun mi se iluminează fiinţa
Şi ard prin trupul meu ţâpuritoare,
Ce vesel…şi aproape de Săpânţa,
La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Iar duhul meu e chivără pe Munţi,
Aici lumina strigă în izvoare
Şi îngerii din cer umblă desculţi-
La Baia Mare sunt, la Baia Mare,
Marmaţia îmi sighetă prin vine
Şi Amintirea din cuvinte doare,
Aici nimic nu pleacă, totul vine-
Ce dulce-i graiul- fagure de miere
Şi Aerul e-o sfântă Sărbătoare!
Mă simt aici ca după Înviere-
La Baia Mare sunt, la Baia Mare…
@Nicolae- Nicoară Horia
Vineri, 13 Mai 2011
Blogul autorului: http://duminicale.blogspot.ro/
Despre M a r a m u r e s 
Oho, domnule Nicoara Horia, iata ca dupa atatea „intalniri” pe teren neutru (in tara si strainatate) ne este dat sa ne intalnim in dulcea casa a Maramuresului istoric.
Fiti binevenit pe acest blog si, nu in ultimul rand, felicitari pentru acest scurt dar dens imn inchinat tarii careia ii apartin cu tot ce m-a inzestrat Creatorul.
Mă bucur că atunci cund sunteţi la Baia-Mare vă” sighetă” …Asta înseamnă că trebuie să treceţi muntele (folosiţi îngerii,dar nu ca ei,desculţ) ca să fiţi însighetat cât mai total…Dulce poezie pentru B_M..Aici o să fiţi mai aprig şi mai înviorat…