Tragica beţie

Tragica beţie

Mihai Traista
Mihai Traista

Autor: Mihai Traista

Adulmecă-mi povara trădărilor de-a rândul,

beţia risipită prin fumul de ţigară,

păcatele cu fapta sau cu gândul

şi câte şi mai câte, rămase pe afară.

A vieţii mele haină e mult prea răvăşită

şi poate că-s tardive, aceste spovedanii,

cum nărăvaş e gândul ce duce în ispită,

spre doamna cea cu coasa, care-mi scurtează anii.

Dar nu-i aici sfârşitul, nici boala fără leac,

rostirea este apa cea limpede-n izvoare,

pădurea de pe Hera – mai creşte un copac

care reverberează-n cuvinte şi nu moare.

Căci numai prin cuvinte, pot să-mi plătesc greşeala

de a fi amant pe viaţă şi verbului supus.

Eu sunt, doar muritorul, ce nu cunoaşte fala.

Eu muşc din mărul vieţii, cel din Rona de Sus.

Aici și curge rostul, cel preschimbat în vin

şi în răchie tare, mustind a epitete.

Zâmbeşte chiar Esenin, înduioșat puţin

şi parcă te întreabă: „tu, tot mai scrii, poete?..”

Iar pentru toate-acestea, tu fă un semn în grindă,

dă cep de-acuma sticlei, vreau, iar să beau cucută,

în tragica beţie, mai adă-mi şi-o oglindă

ce nu mă recunoaşte şi mă priveşte mută.

Copyright: Mihai Traista

vezi si http://trona2007.wordpress.com/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s