Din neguri de timp, uitate (11)

Din neguri de timp, uitate (11)

Autor: Lia Mureşan

Odată ce s-au terminat iertăciunile, pe mese au apărut tăvi cu sarmale şi gogoşi… În timp ce unii mâncau iar alţii închinau, s-a pornit un dialog între nuntaşi, părinţi şi mireasă, înainte de plecarea la biserică.
Irina, ţinându-l de braţ pe Toader, cu ochii spre maică-sa, a început să strige:

„Plânge-mă, mămucă, tare
De-amu nu-s a dumnitale,
Toader mi-o ieşât în cale.
Foaie verde de alun,
Hăi mămucă, rămas bun,
Io mă duc să mă cunun,
M-aşteaptă Toader în drum.
Să dau mâna-amu cu Toa’
Înainte la popa,
Şi de el nu m-oi lăsa –
Nu ştiu bine fac ori ba.
De-a hi bine, de-a hi rău
Aşe o vrut Dumnezău.”

Apoi cineva, dintre nuntaşi, a răspuns:

„Irină cu doi părinţ’
Ce gândeşti de te măriţ’?
De-ai şti cum îi măritată
Ai şide’ la mă-ta fată,
De-ai şti cum îi cu bărbat
N-ai păzi la măritat.
Poţi Iri’ să lăcrămezi
După binele ce-l ptierzi;
Binele ce l-ai avut
Nu l-i mai ave mai mult.
Toader ii fecior din sat,
Te-o cerut şi ei te-o dat.”

Irina a răspuns râzând privind spre părinţi :

„V-aţ’ temut, părinţ’, temut
C-oi zini după-mprumut
Şi nu vi l-oi da mai mult.
Da’ m-aţi mai putut lăsa,
Nu v-aş hi mâncat casa.
De-aş hi ros o grindă, două,
V-aş hi făcut alta nouă,
De-aş hi ros o jumătate
Puteam feti mai departe.”

Mama Irinei, cu glasul gâtuit de emoţii i-a răspuns:

„Irinucă, struţ de vie,
Be’ paharu-aiest dintâie
S-apoi pleci la cununie.
Verde popa te-o jura,
Gata-i de fetia ta.
De-i răbda nu ţ-a hi rău,
De nu, vai de capu’ tău;
De-i răbda bine ţ-a hi,
De nu, ’ţ cată-a suferi.”

Când a terminat de strigat mama Irinei, careva dintre nuntaşi a făcut semn că-i de plecat la cununie.
Nănaşul din partea lui Toader, Pătru lu’ Bălin, om cu stare şi aşezat, respectat de toţi, s-a ridicat în picioare şi a zis rugăciunea Tatăl nostru iar la final a spus:
— Într-un ceas bun şi cu noroc, să plecăm la cununie!

Toată lumea s-a ridicat, ieşind în curte unde s-a format alaiul. În fruntea alaiului, au pornit feciorii cuprinşi peste umeri, cu sticle de horincă în mână, înstruţate cu busuioc legat cu aţă roşie, jucând în chiote şi strigături, urmaţi de mire şi mireasă. Apoi stegarul, nănaşii, părinţii, la urmă restul nuntaşilor printre care eu şi Marinuţa, îmbujorate…
Se însera, copiii şi babele-au ieşit la porţi să vadă mirii, atraşi de chiote şi strigături. Salutam cu mâna câte o fetiţă, colegă de clasă, ce stătea pe laiţa din faţa porţii. Mă amuza uimirea din priviri. Unele babe-şi făceau semnu’ crucii. Parcă le auzeam şuşotelile:
— Am trăit s-o văd şî pă asta!!! Nu m-aş hi gândit că s-or încuscri Tomşenii, neam de bocotani, cu alde calicii lu’ Colindău!!!
— Da’ p’i di ce? Colindăii or hi săraci, da-s de omenie şî harnici. I-a hi bine Irinii cu Toderică, că-i fecior de ispravă şi-i tare chipeş.
— Aşe le-o fo’ orânda, ajute-i Dumnezău şi le deie coconi mândri şî sănătoşi!
— Da’ p’i mare nuntă fac! O zinit multă lume… Unii şi-o adus cocoanele şî coconii cu iei.
— Să strâcă lumea cu tătu’! Ce io zinit şî Măriei lu’ Ionu’ lu’ Chifor de şi-o dus cocoana la nuntă?
— Ap’i, bă’sama n-o avut ce fa’ cu ie. O hi zdierat până or luat-o.

…Călcam apăsat, ţineam capul sus, cumva cu mândrie. Eu, o cocoana, ce nu mi era locul printre cei mari, eram în alai, conştientă fiind de importanţa evenimentului la care luam parte… Apoi de undeva din grupul feciorilor, cineva a nceput să strige:

„ Ce-aţ’ ieşât la porţ’ grămadă?
Vă mniraţ’, nu aveţ’ treabă?!!!
Mereţ’ acasă, femei,
Şi puneţ’ la hiert păstăi,
V-or zini fetele bete
Şi-or mânca păstăi neherte
Şi-or zâce că-s diotete.
Şi îţ’ umbla de nebuni,
Să le potoliţi cărbuni.”

Până la poarta bisericii, alaiul a fost urmărit de ochii curioşi ai celor ce nu luau parte la nuntă. În biserică au intrat mirii încadraţi de druşte şi de stegar. În spatele lor erau nănaşii, cu lumânări înstruţate, aprinse. Neamurile apropiate s-au aşezat în jurul mirilor, nu cumva să ia careva din cununa Irinii sau din struţul lui Toader şi să facă cu ele oarece meşteşuguri ca să-i despartă.

Copyright: Lia Mureşan

Mai multe articole de acest autor puteti gasi pe blogul personal: rolia2012

Anunțuri

2 gânduri despre “Din neguri de timp, uitate (11)

  1. Din contra, ma bucur ca ai indicat link-ul respectiv… pacat ca nu am stiut inainte unde incepe povestea, poate abordam altfel „problema”. Dar e bine si asa, cei interesati vor descoperi singuri unde incepe si unde se sfarseste naratiunea.
    Cu pretuire,
    dan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s